de Cosmin STEFANESCU

În amintirea lui Jim  Morrison,

Formaţia rock The Doors

*

Înainte de a mă naşte

N-a fost tocmai linişte

Fusese făcută provocarea

Crucificat un întreg univers

De către el… regele şopârlă

Ce călărea în beţia drogului

Nisipurile deşertului

În drum spre iubita lui – moartea

Poate că era şaman

Poate doar propriul duşman

Părea că vrea să fugă din labirint

Striga, urla, cânta în vânt

Era poate liber, sau subjugat de fantezie

Avea vers ciudat

De ne-nţeles

Cu mult substrat şi multă poezie

Era regele … şopârlă.

Şi prinţul rock-ului înfrăţit cu Bachus

Era în lumea noastră un intrus

Un vânt ce spulberă nisipul în plus

Intrus rând pe rând urât şi iubit

Un vulcan neastâmpărat în infinit.

Uşile prin care trecea, apropiindu-se

Şi depărtându-se de noi

Erau într-o continuă modificare

Era-n labirint şi voia neapărat să iasă

Dar pe care uşă,… pe care? …

Oricum pe-un coridor secret din spate

Îl aşteaptă iubita lui moartea

În scheleticele-i falange cu fiorosul rege şarpe

Şi astfel visul se răspândeşte

Până la hotarele neadevărului

Undeva … am auzit că mai bate vântul

Şi nu mai bântuie coşmarele înaripate …