de Cosmin STEFANESCU

*

Lumini şi umbre ce se rup

din mrejele întunericului

se depozitează-n timp şi spaţiu şi erup

cu nesaţiu în imensitatea Universului

*

Multe asemenea deşeuri – omeneşti

într-un haos incandescent, neîncetat

se zvârcolesc, se zbat, se bat

credea-vei poate că sunt peşti

*

Din nou ţipete şi rugi se nasc

în revărsatul zilei noi

apucă drumul haoticului

şi la porţile necunoscutului pasc…

*

Pasc linişte, tăcere, pace

lumină din lumină, din îndepărtată stea

planetă, cometă, asteroid ce-o fi ea

eu o iubesc şi-mi place

*

Lumini din întuneric se-ntretaie

Barând drumul spre infinit

Creând clar-obscurul nemaiîntâlnit

Reîntinerind balsamul inimei ce se năruie.