Din lumină – Sange balcanic (49) poem


de Cosmin STEFANESCU

*

Lumini şi umbre ce se rup

din mrejele întunericului

se depozitează-n timp şi spaţiu şi erup

cu nesaţiu în imensitatea Universului

*

Multe asemenea deşeuri – omeneşti

într-un haos incandescent, neîncetat

se zvârcolesc, se zbat, se bat

credea-vei poate că sunt peşti

*

Din nou ţipete şi rugi se nasc

în revărsatul zilei noi

apucă drumul haoticului

şi la porţile necunoscutului pasc…

*

Pasc linişte, tăcere, pace

lumină din lumină, din îndepărtată stea

planetă, cometă, asteroid ce-o fi ea

eu o iubesc şi-mi place

*

Lumini din întuneric se-ntretaie

Barând drumul spre infinit

Creând clar-obscurul nemaiîntâlnit

Reîntinerind balsamul inimei ce se năruie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.