de Cosmin STEFANESCU

*

Deseori, în noapte, se deschid porţile

Lăsând să se întrevadă zbuciumul celor ce le-au închis

Şi la adăpostul luminii difuze a lunii

Se strecoară în noapte necunoscuţi.

Sunt ele, păsările de pradă

Au ieşit să-şi îndeplinească deşertele fărădelegi.

*

Priveşte-i pe cei ce se feresc de lumină

Lăsând căzută veşnic o cortină în faţa luminii

Ei fiind cei ce din noapte

Aterizează la lumină încercând veşnic

Să pună pavăză în faţa soarelui

Trâmba de fum a armelor nucleare

*

Tot dintre ei sunt recrutaţi cei ce jefuiesc simţăminte

Sunt cei mai vicleni, cei mai violenţi

Sunt păsările de pradă

Care răspândesc teroarea câte unui „ce” politic

Cei ce trag sforile puterii în orice stat.