de Cosmin STEFANESCU
*
Priviţi- mă, sunt fidela copie
A umbrei din garnizoana destinului
Un prizonier între flori de narcis
O pulbere pierdută într-o lume de vis.
*
Un infinitezimal punct la orizont
În deşertul deşertăciunilor omeneşti
Eu şi umbra-mi făceam un front
Iar creieru-mi realizează vise nebuneşti
*
M-am născut pentru a sorbi esenţa vieţii
Laitmotivul elixirului dimineţii
Lacrima de rouă ce de pe-o frunză coboară
Pe mine mă-ntristează şi mă-nfioară.