Amalgam – Sange balcanic (47) poem


de Cosmin STEFANESCU

*

Priviţi- mă, sunt fidela copie

A umbrei din garnizoana destinului

Un prizonier între flori de narcis

O pulbere pierdută într-o lume de vis.

*

Un infinitezimal punct la orizont

În deşertul deşertăciunilor omeneşti

Eu şi umbra-mi făceam un front

Iar creieru-mi realizează vise nebuneşti

*

M-am născut pentru a sorbi esenţa vieţii

Laitmotivul elixirului dimineţii

Lacrima de rouă ce de pe-o frunză coboară

Pe mine mă-ntristează şi mă-nfioară.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.