Amalgam – Sange balcanic (47) poem


de Cosmin STEFANESCU

*

Priviţi- mă, sunt fidela copie

A umbrei din garnizoana destinului

Un prizonier între flori de narcis

O pulbere pierdută într-o lume de vis.

*

Un infinitezimal punct la orizont

În deşertul deşertăciunilor omeneşti

Eu şi umbra-mi făceam un front

Iar creieru-mi realizează vise nebuneşti

*

M-am născut pentru a sorbi esenţa vieţii

Laitmotivul elixirului dimineţii

Lacrima de rouă ce de pe-o frunză coboară

Pe mine mă-ntristează şi mă-nfioară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.