de Cosmin STEFANESCU

*

Braţul care a aruncat

zarurile în curcubeu,

nu a fost al tău,

şi nici al meu

a fost al unui suflet răvăşit,

de durere şi tristeţe împietrit,

firul de mătase ce zboară în vânt,

e pânza unui păianjen zănatec şi tânt,

dar totul, absolut totul se naşte din pământ

şi trilul mierlei şi scâncetul copilului,

chiar naşterea curcubeului anonim

îşi caută prin orizonturi un pseudonim,

treptele-i inegale şi de lumină,

ne fericesc şi ne animă.