de Cosmin STEFANESCU

*

Revoltat de întâmplarea

Ce ne-ncearcă pe noi toţi

Număr clipa şi măsurătoarea

Începe cu snobi şi idioţi

*

Poate că nici nu-mi pasă

De suferinţă sau iubire

Dar simfonia conştiinţei mă apasă

Şi un strop din nemurire

*

Din picătura mea de viaţă

Mai sar stropi spre infinit

Aş vrea să mă trezesc într-o dimineaţă

Şi să pornesc pe-un drum fără sfârşit.