de Cosmin STEFANESCU

*

De unde până unde

S-o întinde pădurea arborilor genealogici?

În ce loc pe faţa pământului

Şi care dintre ei o fi al meu?

Sau cum arată acest arbore?

Şi cum creşte?

La fel ca toţi copacii,… în timp?…

Câţi ani o avea arborele meu?

Oare şi unchiul lui Darwin şi al meu,

Urangutanul, şi-o fi pus astfel de întrebări

Sau măcar, la această oră şi le pune?

Toată viaţa voi răscoli

Şi-oi căuta un om sau o fiinţă

Care ar putea să-mi spună

De mai există pe planetă

Undeva, oriunde, un inorog sau mitul său,

Să-l găsesc sau de nu e încă născut,

Să-l ajut să se nască din propriul mit,

Şi el, fiind atoateştiutor,

Să-mi răspundă la aceste întrebări

Şi la multe altele.

Să ne îmbătăm, apoi, cu vin de Spania,

Să curgă în cupe şampania,

Să lăsăm urme adânci în omăt…

(pe unde vom trece cu sania imaginaţiei).