de Cosmin ȘTEFĂNESCU

*

Scriu dintr-un mediu artificial,

De acolo de unde se şterg lacrimile,

Şi începe vântul sepulcral

Cu ninsorile de hoit puturoase.

*

Din mormântul meu zăresc o lume ciudată

Cum nu mi-o imaginam cândva când eram om,

O climă de uitare beată.

Şi cea mai înaltă treaptă din a regnului pom.