de Cosmin Ștefănescu

„Moartea a început să plouă”

MAHABHARATA – GHILGAMEŞ

Schwartz era în inspecţie în buncăre, împreună cu inginerul şef. Toate mergeau cât se poate de bine. Roboţii trytonos R-utilitari îşi făceau treaba în linişte. La terminarea inspecţiei Schwartz, destul de obosit după atâtea ore de nesomn, se scuză şi se retrase în camera lui. Ajuns în pat, apăsă mai multe taste şi imediat camera lui se lumină albăstrui-lăptos de la monitoarele HV şi de la imaginile holografice inconsistente. Una dintre imagini prezenta oraşul New – York cu World Trade Center – a doua clădire ca înălţime din lume[1] care apăru în prim plan, urmară apoi o serie de edificii din întreaga lume; bătrânul privea obosit şi gândea că toate acestea se vor şterge într-o zi, vor dispărea măturate de ura fără margini a omenirii, exact ca o construcţie din cărţi de joc, vor cădea la prima pală de vânt mai puternic – vântul urii, vântul nemărginit al îngerului căzut. Lacrimile începură să-i şiroiască din ochii îmbătrâniţi de ani, înnodându-i-se în barbă şi un urlet animalic îi scăpă printre dinţii încleştaţi dureros, un urlet de ciudă amestecată cu tristeţea singurătăţii. Privind pe hublou nisipul Saharei spulberat de vânt de colo-colo, îşi şterse lacrimile de la ochi şi-l cită pe bătrânul Enoh [2] care a trăit înainte de era creştină – un avertisment al vocilor cerului despre un eveniment care se va produce într-un viitor îndepărtat: „Căci lumea întreagă va pieri şi-un potop se pregăteşte să vină peste tot pământul, şi tot ce va fi pe suprafaţa lui va pieri. Anunţă-l, ca să poată scăpa, iar urmaşii lui să rămână pentru toate popoarele lumii”.

Acestea îi reamintiră imaginile de coşmar din care scăpaseră ca prin urechile acului când cerul se ştersese iar pământul era învăluit în ceaţă şi fum. Totul îi apărea în minte ca o peliculă fatidică. Ploaia de foc ştergea urmele omenirii, lumea se clătina în fum, radiaţii, jăratic, animalele galopau nebuneşte, oamenii urlau atinşi de flăcări, apa mărilor şi oceanelor devenea clocotită şi ardea. Pădurile ardeau ca nişte imense cutii de chibrituri. Căldura teribilă a 15.000 megatone de armament nuclear, tunurile sonice şi alte arme sofisticate de distrugere în masă mutilaseră cadavrele animalelor şi oamenilor făcându-le să-şi piardă orice urmă de aspect animal sau uman, chircindu-le şi transformându-le în mormane de cenuşă. Spectacolul era de-a dreptul înfiorător apoi s-a lăsat o linişte mormântală şi din ceruri a început să plouă. Era o ploaie acidă …

Imaginile acestea de coşmar îi umplură iarăşi ochii de lacrimi şi sufletul de durere bătrânului Schwartz – simţea că sufletul i s-a calcinat împreună cu planeta Pământ, că toate visele şi amintirile lui arseseră odată cu Pământul. Cu toate acestea îşi dădu seama că încă nu-i venea să creadă tot ceea ce se întâmplase şi spera că totul nu era decât o născocire a minţii lui, un coşmar din care se lupta să scape.

Un sunet strident emis de un holovizor HV îl scoase din mrejele amintirilor sumbre şi-l văzu pe inginerul şef, apărând pe ecran. Acesta îi spuse că au probleme şi să se prezinte de urgenţă în sala tactică. Schwartz îşi şterse lacrimile care i se înnodaseră în barba neîngrijită, crescută destul de dezordonat în ultimele zile, şi plecă în grabă spre punctul de întâlnire.

Walter îngândurat desfăşurase pe ecranele holo HV schiţele navelor la scară redusă, iar Ionuţ şi ceilalţi îl priveau încruntaţi cum butona tastele, Nekinädi Cirenov, unul dintre ingineri, anunţase la un moment dat că din partea sudică se apropie trupe de soldaţi înarmaţi până-n dinţi şi că vreo câteva avioane militare survolaseră zona în care erau ei situaţi. Acesta era motivul pentru care toţi cei din consiliul administrativ erau îngrijoraţi dar, cu toate acestea, nu dăduseră încă alarma generală. Ar fi creat panică.

Totuşi Walter şi Ionuţ scoseseră de la conservat câte două trupe de roboţi soldaţi 20 WY YSONA şi 20 GT SCALTY şi-i postaseră în jurul navetelor pentru siguranţă. Cu toate că nu se dăduse alarma, în amândouă navetele era mare agitaţie, iar trupele de TRYTONOS R-utilitari îşi opriseră activitatea şi fuseseră readuse la bordul navelor şi trecute pe modul stand-by. Schwartz intră abia răsuflând în sala tactică cu un acces de tuse tabagică, aruncă o privire morocănoasă la toţi cei adunaţi în sală, luă un şerveţel şi-şi şterse transpiraţia de pe frunte, apoi se apropie de Walter:

– Ce probleme avem, Walter ?

– Aviaţia arabă şi câteva batalioane de soldaţi înarmaţi până-n dinţi care se-ndreaptă cu repeziciune din sud către noi.

– Aţi activat plasa scut ? …

– Nu, nu, am postat doar două trupe de 20WY YSONA şi 20 GT SCALTY pe tot perimetrul.

– Activaţi imediat scutul plasă şi proiectaţi imagini holo H.V. cu dune de nisip în locul în care suntem noi dispuşi, apoi creaţi câteva imagini holo H.V. cu navetele la câţiva km mai la nord şi câteva imagini în vest; nu vreau vărsare de sânge, aşa că năuciţi-i cu imagini holografice.

După câteva manevre fasciculele laser născură imagini holo cu dune în locul unde erau ei situaţi şi-n alte două locuri imagini holo H.V. inconsistente cu navetele. Ca o măsură de prevedere, activară scutul plasă. Toate aceste manevre strategice avură efectul scontat, căci dezorientaţi, dar totuşi siguri pe ei, soldaţii îşi schimbară direcţia şi se îndreptară spre imaginile holografice. Aveau să descopere o „fată Morgană”, după care se vor întoarce cu coada între picioare de unde au venit. Walter, Schwartz, Spencek răsuflară uşuraţi că scăpaseră de un conflict cu bunicii lor. După care Schwartz zise:

– Chiar dacă vor pleca, chestia asta le-a aţâţat curiozitatea, aşa că se vor întoarce curând cu aparatură silenţioasă de detectare; cu toate că-n primul moment îi vor învinovăţi pe americani şi pe ruşi de toată comedia asta.

– Da, cred că astăzi vor zbârnâi telefoanele la Casa Albă la Washington, iar Bill Clinton va fi asaltat cu întrebări despre experimentul holo din Sahara. Generalii acestuia vor trebui să dea o mulţime de explicaţii, apoi telefoanele vor suna la Kremlin – Moscova – ţarul Boris Elţân, va fi şi el asaltat cu întrebări venite din toată lumea de trepăduşii arabi, chinezi, japonezi şi americani despre experimentul holografic din Sahara. Dar nici aceştia nu vor şti ce să spună neavând cunoştinţe despre  fenomen. Va fi un adevărat haos.

Walter pusese degetul pe rană cu supoziţiile lui şi toţi îi  dădeau dreptate în sinea lor. Deci se puteau aştepta că în curând trupele se vor întoarce ca să asaneze zona, s-o perie, efectiv, cu dispozitive sofisticate capabile să detecteze cea mai mică urmă de material de provenienţă radioactivă sau să măsoare emisiile de radiaţii din zonă cu mult mai mari peste cele admise, şi să descopere că nu s-au înşelat: că n-a fost o „fata Morgana” ci mai mult decât atât. Poate însuşi Dumnezeu … .

Locul unde erau cele două astronave era situat cam la 50 km nord de localitatea Al Aziziyah şi 100 km sud de Tripoli (Libia). Vântul fierbinte „ghibli” sufla cu putere din mijlocul Saharei, spulberând nisipul dintr-o parte într-alta, năruind vechile dune de nisip şi născând altele. Temperatura crescuse considerabil iar canicula produsă de  suflul vântului, se îndrepta spre ţărmurile Mediteranei. Mercurul termometrelor indica temperatura de aproximativ 50⁰ C. În ultimele ore, canicula era pavăza celor veniţi din viitor. Bunicuţii trebuiau să aştepte să se oprească acel vânt canicular.

Schwartz, după ce urmări holoînregistrările cu strămoşii lor care priveau buimaci imaginile holografice, se răsuci în scaun şi zise:

– Vom trimite fascicule laser pe o suprafaţă de câteva zeci de km². Da, da, ar fi o soluție… vom planta  imense ecrane holografice ca să le servim o lecţie de istorie a zeului Marte şi a omenirii, poate astfel vom reuşi să le schimbăm mentalitatea şi viitorul. După care adăugă gânditor: – poate astfel îşi vor mai acorda o şansă şi vor ocoli labirintul apocaliptic.

– Sigur că da, voi căuta fişierele cu holoînregistrările H.V. cele mai concludente.

– Da, da, extragem datele cele mai concludente cu cele două războaie mondiale: lagărele de exterminare în masă unde s-au făcut experimente pe oameni. Crematoriile unde au ars milioane de oameni nevinovaţi. Camerele de gazare unde oamenii au fost confundaţi intenţionat cu şobolanii. Lagărele de muncă din Siberia ale tătucului Stalin, războiul din Golf sau cele din Vietman, Iugoslavia şi Cecenia, unde crimele asupra populaţiei civile au fost de neimaginat şi apoi imagini din labirintul apocaliptic din anul 2081. Poate astfel le vom nărui gândul autodistrugerii.

După ce ascultă tot ce vorbiseră Schwartz cu Walter, psihologul  atrase printr-un gest toată atenţia asupra sa:

– Toate acestea le vor produce tulburări emoţionale şi un sentiment puternic de panică. Teama că viitorul este compromis îi va inhiba puternic, îi va face să aibă o senzaţie stranie de vid intelectual. Imaginile holo H.V. le vor produce subiecţilor stupoare în primul moment şi paralizarea oricărei conexiuni neuronale, emoţia momentului eclipsându-le temporar  inteligenţa.

– Da, da, aşa va fi – zise medicul şef. Criza de intimidare produsă de terifiantele imagini va culmina printr-o stare de epuizare totală datorată tensiunii nervoase şi o contracţie musculară generalizată. Totul le va bloca mişcările şi le va paraliza gândirea, va fi exact ca o agonie prelungită. După care îşi vor reveni gradual şi este foarte posibil ca-n momentul revenirii să fie animaţi de-un flux de energie pozitivă. Cred că astfel le vom smulge floarea răului din inimi, vom extirpa maleficul din rădăcină.

Se apucară să trieze holo înregistrările despre care vorbiseră şi-n câteva ore plase imense de fascicole laser împânziră o zonă de câteva zeci de km² a Saharei, care privea mută spectacolul holografic cu imagini inconsistente – imagini care vor furniza celor care vor viziona spectacolul adevărul terifiant al zeului războinic şi certăreţ, Marte.

Coşmarul apocaliptic răsărea de peste tot. Dunele de nisip încă mai erau măturate de vântul „ghibli”, care-şi pierduse puţin din intensitate. După câteva ore vântul se opri dintr-o dată ca şi cum n-ar fi fost nicicând. Doar căldura rămase măturând zona, dar şi ea scăzuse cu câteva grade Celsius.

Totul era pregătit şi mut în aşteptarea bunicuţilor care stătuseră în expectativă să se liniştească furtuna.

În Sahara presiunea atmosferică era foarte ridicată, vântul scăzuse în intensitate şi crease în jurul navelor MEDIA – TECKH 1 şi 2, dune de nisip în formă de potcoave – barcane.

Coamele barcanelor, efectiv îmbrăţişaseră navele şi creaseră un adăpost şi-un parapet natural împotriva nepoftiţilor. Cei din interior urmăreau spectacolul din afara navelor, unde camerele holo – H.V., înregistrau totul – dunele îşi schimbaseră formele. În erg, în depărtare, prin interacţiunea dintre un vânt dominant şi unul transversal se creaseră dune longitudinale înguste şi ascuţite. Sieful de nisip se întindea ca nişte valuri pe zeci de km², cei din navete erau încântaţi de privelişte.

La ordinul lui Schwartz fuseseră trimişi câţiva roboţi spioni minusculi cu nume de cod K.V. Yosaara, dotaţi cu mini camere holo – H.V. să urmărească activitatea, pe sute de km². De la aceştia veneau în permanenţă holo înregistrări. Unul dintre ei transmitea imagini dintr-o ravenă din Tunisia unde torente ocazionale de apă săpaseră şi spălaseră rocile uedurilor deşertice născând astfel văi largi şi canale.

Prin intermediul unui spion infiltrat de câţiva ani la Casa Albă, un tânăr reporter aflase de ciudata întâmplare din deşertul Sahara şi făcuse câteva dezvăluiri senzaţionale pe posturile de televiziune cât şi-n presă, bineînţeles, sub anonimat. Practic povestise cu lux de amănunte fenomenul „Fetei Morgana” – acele imagini cu navete spaţiale destul de ciudate în forma unor spirale ADN.

Psihologul privea pe monitoare ştirile şi dezvăluirile transmise de un reporter care se învăluise cu haina anonimatului şi se amuza teribil de ceea ce vedea şi auzea – ipoteze, supoziţii, ficţiune, dar toate acestea rămâneau cu pecetea enigmelor neelucidate. O mare imensă de informaţii sub auspiciile bizarului.

Totul devenea clar: bunicuţii erau atât de curioşi şi surprinşi de ce se întâmpla în zona Sahara. Acum că se liniştise vântul „ghibli” se vor întoarce armate întregi; acest subiect fusese mediatizat şi sigur vor apărea  armate de reporteri, fotoreporteri, paparazzi pregătiţi sufleteşte pentru orice. Se ştie de altfel că aceştia ar fi făcut orice pentru un material bun sau pentru o fotografie de senzaţie care i-ar fi scos din anonimat şi i-ar fi propulsat în vârf.

Mediatizarea acestui subiect care normal fusese ţinut strict secret, va popula efectiv Sahara în următoarele ore, curiozitatea fiind una dintre caracteristicile omului.

Schwartz şi toţi cei din consiliu priveau emisiunile TV din toată lumea şi peste tot în actualitate era experimentul sau fenomenul ce avusese loc în Sahara. Subiectul era într-adevăr fierbinte. Era o ocazie unică şi bizară în acelaşi timp care era intens mediatizată.

– Totul este pregătit, … în câteva ore vor fi aici armate de soldaţi şi civili care vor avea ce să vadă, spectacolul îi va încânta şi-i va speria în acelaşi timp.

Un robot K.V. Yosaara, transmisese un pachet de imagini holografice, Schwartz apăsă câteva taste şi-n următorul moment apărură imagini pe mai multe ecrane inconsistente. Transmisia era neclară pe două din ecrane, fiind probabil bruiată de paraziţi. Exact cum preconizaseră: armate de oameni, soldaţi şi civili cu tehnică de luptă ultrasofisticată şi maşini cu care de reportaj şi tehnică mass-media se-ndreptau foarte rapid spre zona unde se stabiliseră ei.

---

[1] 411 m 1968 – 1973 arhitecţii Minorul Yamasaki şi Emery Roth

[2] tatăl lui Matusalem şi străbunicul lui Noe