de Cosmin ȘTEFĂNESCU

*

Unde-i cenuşa luminii?

Unde-i cenuşa zilelor ce-au trecut?

Vreau să caut o zi în care cred că ea m-a iubit.

Unde e?… unde e?…

*

Ah, ce groaznic! …

Ce beznă!… Lumina-o-ar răsăritul

Să caut o zi în tot infinitul

Ah, ce groaznic!… Ce groaznic!

*

Unde e cenuşa luminii?

S-o fi spulberat în neant,

în bezna şi totuşi veşnica lumină a Universului,

în ţesuturile putrede ale vremii!…

nu ştiu, trăiesc clipe fără precedent.

*

Răscolind cenuşa luminii la limite de transcedent,

Găsesc oaze de alb, oaze de lumină,

Dintr-un timp ce ieri era la prezent,

Scrise-n trecut pe file de cronică.

*

VA URMA

Volumul integral il gasiti aici