de CosminȘTEFĂNESCU
*
Ceasurile au amuţit,
tăcerea a acoperit de mult cadavrele umanităţii
stinse şi risipite de molozul uitării.
Pământul în univers a devenit o sferă nefolosibilă,
o minge uitată printre aştri şi stele;
numai monştri de piatră parcă încă mai suflă,
ce-i drept…
chiar şi piramidele lui Keops
s-au mai ruinat un pic,
acum plouă… plouă… plouă.
*
VA URMA
MENȚIONEZ CĂ VOLUMUL DE VERSURI „ SÂNGE BALCANIC” ESTE POSTAT ÎN VARIANTĂ SCRIBD AICI:
https://cosminstefanescu.wordpress.com/volume-publicate/sange-balcanic-cosmin-stefanescu/
AȘTEPT CU NERĂBDARE COMENTARIILE VOASTRE
MULȚUMESC TUTUROR CITITORILOR ANTICIPAT!
Ploaia spala tot, pacate, maini patate de sangele altora….tot, tot…
Dar ma intreb totusi, cine se va mai „juca” cu mingea uitata printre stele? 🙂
Eu sper într-o renaștere mondială, o lume în care iubirea să primeze… să fie un fenomen mondial. Poate într-o zi așa o să fie… deocamdată cei buni se luptă cu morile de vânt zi de zi, ceas de ceas. Oricum ar fi lucrurile, speranța este cea care moare ultima… sau poate că renaște din propria-i cenușă precum pasărea Phoenix