de Cosmin Ștefănescu
„În marea carte a naturii, filozofia
este scrisă în limbaj matematic …”
În Bucegi – Sfinxul şi Babele priveau impasibile de mii de ani activitatea umană, animală sau a tuturor plantelor. La reprezentanţa MEDIA – TECKH directorul Spencek îi făcea aceleaşi dezvăluiri lui Ionuţ, iar acesta cu toate cunoştinţele lui şi cu acel coeficient de inteligenţă ieşit din comun nu reuşea să înţeleagă ceea ce şeful îi explica. Dar cu toate acestea Ionuţ avea un as în mânecă de care Spencek nu avea cunoştinţă: faptul că avea calităţi mediumnice iar la ultima şedinţă în stare de hipnoză văzuse viitorul. În acea viziune mai exista o MEDIA – TECKH geamănă cu care vor călători printre stele. Dar aceste lucruri nu le adusese la cunoştinţa nimănui, deoarece îi plăcea lui să se ghideze după un vechi dicton latin: „Sapiens nihil affirmat quod non probat”. Înţeleptul nu afirmă nimic ce nu poate fi dovedit!
Totul era pregătit, iar echipele de roboţi TRYTON R-utilitari deja lucrau de zor cu tryton – cutterele şi cu perforatoarele săpau în rocă şi tăiau cu o viteză uluitoare. Dacă totul mergea bine, în câteva ore puteau să părăsească planeta în urma lui MEDIA – TECKH 1, doar că există o problemă: Walter nu descoperise modalitatea de a deschide o poartă în timp. Iar timpul se scurgea grăbit ca dintr-o clepsidră spartă, nisipul aluneca poate pentru ultima dată, căci la uşă bătea ameninţătoare moartea – cu o mie de feţe. Era lupta cu timpul rămas… ore… minute …secunde… care în acel moment păreau a se fi transformat în ani, căci timpul se scurgea nefiresc.
Holoviziunea H.V. reuşise să mai transmită nişte ştiri şi imagini neclare dar ceea ce transmitea era cutremurător – era şocant. Părea că în curând lumea va fi un cimitir imens – păduri de cruci peste tot, dacă mai rămâne cineva să îngroape morţii.
Norii de praf aproape acopereau lumina astrală, dar cu toate astea tot reuşiseră să vadă luminile care apăreau cu viteze ameţitoare. Probabil Dumnezeu ascultase rugile oamenilor, dar deja era prea târziu. Holoviziunea H.V. filmase c-o acurateţe demnă de tot respectul (chiar dacă erau o serie întreagă de vicisitudini – praf nociv, fum, radiaţii) toate acele lumini, acea invazie de lumină. Tatăl Ceresc probabil îşi privea lucrarea şi-şi dădea seama că satana îşi făcuse tare de cap în ultima vreme.
Maleficul contra Beneficului şi invers, lupta înverşunată care avea loc de la începutul lumii – prinţul întunericului reuşise în sfârşit să-şi desăvârşească lucrarea diabolică. Toate rugile credincioşilor nu reuşiseră să schimbe nimic. Era declinul Terrei. Dumnezeu stătea la capul copilului său – omenirea şi-l plângea aşteptându-i îndurerat moartea. Privea rănit cum se năşteau şi se înmulţeau peste tot, ciupercile nucleare în formă de fum. Vaiete, lacrimi, durere se auzeau de peste tot, din ce în ce mai încet, mai şters, mai nedefinit. Suflul exploziilor omorâse, schilodise milioane şi milioane de oameni. Ciupercile morţii acopereau planeta lăsând-o pustie, înjunghiată, disecată – scrumul, radiaţiile, fumul erau noile forme de viaţă ce se năşteau pe pământ, erau produse ale unor minţi diabolice.
VA URMA
Volumul integral se află postat aici – https://cosminstefanescu.wordpress.com/volume-publicate/labirint-apocaliptic-cosmin-stefanescu/
AȘTEPT SĂ COMENTAȚI ȘI SĂ VOTAȚI ARTICOLELE DE PE ACEST BLOG
MULȚUMESC ANTICIPAT
Cosmin Stefanescu 