de Cosmin ȘTEFĂNESCU

*

Hei!… pictorule

Ţi-ai făcut portretul pe o pânză prea mare

Şi după cum bine vezi,

Ţi-a mai rămas spaţiu

Foloseşte-l… fă-l nemuritor!…

Pictează-ţi sufletul şi dă-i prezent şi viitor,

Îmbină culorile, studiază structura,

Gândeşte la suflet şi uită făptura

Zugrăveşte-ţi chipul sufletului,

Dar n-o accepta în ajutor pe Mnemosina*;

Nu ai nevoie… pictează ce simţi, ce vezi,

Nu chema muze să-ţi deie lumina.

Lumina-i în tine şi tu eşti vânt,

Vei bate din aripi şi te vei ridica-n văzduh,

Din ceruri printre nouri striga-vei spre pământ:

Muritori,… de azi zugrăviţi-vă sufletul, nu chipul

Şi nu lăsaţi să vă distrugă timpul;

Dăltuiţi-i prezentului adevăratul zâmbet al sufletului,

Iar voi, oameni de artă învăţaţi,

Cât mai e timp

Să îndreptaţi greşelile râzând.

* Zeiţa memoriei (nota autorului).