de Cosmin ȘTEFĂNESCU

Trupul copilului lovit cu furie

de-o bombă nebună

naşte sânge;

clopotul din turla Bisericii

paşte moarte;

copilul balcanic, răpus

a murit cu zâmbetul pe buze,

parcă-l adormiseră muze

într-un feeric apus.

În câţiva ani revoltele populare şi revoluţiile s-au extins. Moartea zăcea-n mocirlă şi-şi număra recruţii. Sute de mii, apoi milioane şi milioane pieriseră în ultimii ani de zile pentru cauze bine ştiute de şefi – lupta pentru putere şi supremaţie. Erau destul de slabe şansele să câştige, deoarece TIPOSUVI – roboţii din ultima generaţie erau adevărate arme de război. Aceşti mercenari TIPOSUVI aveau creier uman dar nici un pic de suflet. Cruzimea fără margini care-i caracteriza făcuse victime nu numai printre revoluţionari ci şi printre civili: femei, copii, bătrâni. Cu toate că se dăduse un edict împotriva lor, toţi şefii  marilor state dispuneau de astfel de roboţi.

Cei mari trăgeau în continuare cu dinţii de scaunul puterii, iar în ultimele zile discutaseră problema revoltelor care, cu toate că de obicei se încheiau în băi de sânge datorită roboţilor TIPOSUVI, nu încetaseră deloc; dimpotrivă apăreau mereu-mereu alţi voluntari hotărâţi să lupte până la moarte. Revoluţionarii japonezi se aliaseră cu cei chinezi şi cei coreeni şi împreună reuşiseră să facă rost de armament nuclear. Acelaşi lucru se întâmplase cu popoarele musulmane – arabi, irakieni, palestinieni.

Deja şefii vorbeau de-o revoltă planetară – cel de al III-lea război mondial era iminent. Cu toate că deţineau monopolul aeroglisoarelor, magnetoaeroglisoarelor şi al navetelor spaţiale, hotărâseră în ultimă instanţă că, în cazul în care ar pierde, să părăsească Terra şi să populeze o altă planetă. Câţiva dintre aceştia, mai precauţi, îşi burduşiseră navetele cu armament nuclear şi cu bogăţii inestimabile în aşteptarea deznodă-mântului. Realitatea era alta: nici unul dintre ei nu ar mai fi dorit să aştepte sfârşitul dar plecând acum ar fi putut să fie vânaţi de la sol cu arme balistice, cu arme nucleare sau cu laser. Acesta era adevăratul motiv care îi reţinea încă.

Un reporter holo HV spusese la un moment dat că: „după primele două războaie mondiale sub semnul unei crize succesive şi multiple debutează susţinut un al III-lea război, dar cu o suprafaţă a teatrelor[1] operaţiunilor militare la nivel planetar. Gândiţi-vă mai bine că nu poate exista învingător în acest conflict”.

Veliko Tarnovo - artă naivă într-un magazin de suveniruri

Veliko Tarnovo - artă naivă într-un magazin de suveniruri

Tot acest reporter holo răsucise cuţitul în rană spunând: „Acest război va avea efecte psihologice, biologice, medicale, distrugerea agriculturii, industriei, scindarea societăţii şi modificări socio-economice la scară mondială. Consecinţele unui război mondial vor fi devastatoare. Dacă va fi folosit de toate facţiunile armamentul nuclear existent la ora actuală va face Terra incompatibilă cu existenţa umană. Acest conflict militar nuclear generalizat are o putere de explozie de peste 15.000 de megatone – de 1.000.000 de ori mai mare decât explozia bombei de la Hiroshima. După acestea, efectele imediate – statistic vorbind: căldura, suflul exploziei cât și radioactivitatea vor aduce moartea a aproximativ două miliarde de oameni în întreaga lume. Supravieţuitorii vor fi cei mai ghinionişti, pentru că n-au murit, deoarece vor avea loc schimbări globale, iar cerul se va întuneca, datorită sutelor de miliarde de tone de praf care se vor elibera cât şi norilor de fum şi funingine, rezultate ale incendiilor declanşate de explozii. Astfel norii de praf, fum, funingine cam 80 megatone vor acoperi considerabil lumina solară timp îndelungat, iar toate acestea vor produce scăderea temperaturii iar lumea care a rezistat va trebui să se înveţe cu întunericul. Va începe un proces de schimbare radicală a polilor iar contaminarea cu radiaţii va fi de proporţii. Temperatura atât vara cât şi iarna, va scădea şi se va menţine la -150C, exact ca-n glaciațiunea din cuaternar. După această „iarnă nucleară”, radiaţiile ultraviolete vor fi atât de puternice la sol, încât toate fiinţele vii vor fi supuse ani la rând radiaţiilor solare extrem de nocive şi ploilor radioactive care vor arde tot. De fapt chiar în primele 48 de ore după naşterea ciupercilor atomice, radioactivitatea atmosferică globală va fi modificată major (radiaţii de ordinul a 1000 de remi) şi vor apărea nenumărate cazuri de cancer, diverse maladii cât şi multiple mutaţii genetice. După toate acestea reporterul spuse: „Feriţi-vă, căci cine seamănă vânt, va culege furtună”.

Această hologramă putuse fi urmărită în toată lumea. Toate datele acestea nu puteau genera decât panică. Dar mai grav era că nimeni nu avea unde să se refugieze pentru că tot Pământul era-n flăcările iadului iar viitorul se întrevedea al dracului de pesimist sau mai bine spus nu se mai vedea deloc. Era în smogul apusului omenirii.

Încheiase reportajul cu un apel umanitar, un apel la clemenţă şi subliniase că speră din toată inima că toate acestea vor înceta, şi o vor lua pe un făgaş al împăcării şi înţelegerii între oameni la nivel planetar.

Veliko Tarnovo - Artă naivă într-un magazin de suveniruri

Veliko Tarnovo - Artă naivă într-un magazin de suveniruri

O trupă specială TIPOSUVI luase cu asalt postul de televiziune ZODIAC 2. Paza a anihilat-o cu rapiditate, după care au făcut măcel în personalul de serviciu; au distrus o mulţime de roboţi paşnici utilizaţi doar pentru muncile din holoviziune, câţiva cameramani şi redactori de imagine, iar după aceasta toţi cei rămaşi au fost luaţi prizonieri iar cei care încercau să fugă erau împuşcaţi fără somaţie.

Coloşii aveau nevoie de un post de holoviziune cât şi de personal specializat deoarece mercenarii Tiposuvi nu aveau cunoştinţe despre imaginile holo HV. Ordinele fuseseră clare şi respectate întocmai. Printre prizonieri se aflau destule persoane importante cu care la un moment dat s-ar putea începe negocierile.

Alte câteva instituţii şi întreprinderi de mare însemnătate fuseseră ocupate sau incendiate. În toate statele lumii focul făcea ca noaptea să devină zi şi copiii să tremure de frică. Tiposuvii băgaseră spaima în civili cu masacrele de o cruzime de neimaginat. Teama sălăşluia în toţi oamenii, umanitatea se dezumanizase, lumea era într-un haos total şi acesta se dovedea a fi începutul sfârşitului. Ploile acide ardeau tot ce atingeau, marcau o altă eră, cea a morţii.

Tiposuvii încercaseră să ia cu asalt şi MEDIA – TECKH numai că aici nu avuseseră reuşită, căci institutul crease cu câţiva ani în urmă două serii de roboţi militari – 20  GT SCALTY şi  20 WY YSONA – care se postară foarte îndârjiţi în apărarea edificiului unde se născuseră. 20 GT SCALTY şi 20 WY YSONA se dovediseră apţi de a fi mercenari în războaiele de gherilă care avuseseră drept teatru de război Africa şi Europa cu câtva timp în urmă. Cu cele două tipuri de roboţi militari MEDIA – TECKH dăduse lovitura; astfel contul instituţiei devenise practic inepuizabil. Dar şi cu roboţii TRYTONOS  R – utilitari, avuseseră câştiguri imense. Aceştia se puteau găsi în aproape toate gospodăriile, în instituţii cât şi în armată. Fiecare casă ce se respecta avea măcar un exemplar, iar în palatele de sticlă ale boşilor erau adevărate armate.

Totuşi în urma exploziilor repetate asupra clădirii MEDIA – TECKH, aceasta suferise destule avarii mai ales în aripa dreaptă unde TIPOSUVII reuşiră să perforeze tryton – sticla.

Schwartz, destul de posomorât, asista la reparaţiile ce aveau loc în aripa care suferise avarii. Era seară şi din cer, după  fulgere şi tunete repetate, începuse o ploaie care spăla rănile produse de MERCENARII TIPOSUVI pe tot pământul.

Walter şi Olivia fuseseră chemaţi de urgenţă de Schwartz şi toţi angajaţii fuseseră obligaţi să-şi aducă rudele şi familiile în incinta colosului de metal şi sticlă din motive de securitate. Construcţia era o imensitate în care puteau locui o perioadă cu toţii dar, ce era cel mai important, aceasta avea un buncăr de două ori mai mare decât clădirea în măruntaiele pământului. În momentul în care toţi se prezentaseră cu familiile se declarase stare de urgenţă pe ordinul de zi, se închiseseră toate intrările oricărui neavenit pentru a se evita eventuale pierderi colaterale. Schwartz în ultimele luni de  zile făcuse aprovizionarea cu alimente pentru câţiva ani, pe care le depozitase în containere sigilate în buncăr, împreună c-o echipă de roboţi TRYTONOS  R-utilitari. Tot în ultimele zile făcuse un stoc imens de produse agricole şi-n nişte cuve superventilate introdusese tone de grâu, porumb, orez etc. Seminţe ale tuturor soiurilor de plante de pe pământ se aflau în acest loc depozitate, sortate, clasificate şi testate germinativ.

Cu câţiva ani în urmă crease în buncăr o seră în care avea toate soiurile de copaci și arbuşti existente pe Terra; mulţi dintre aceştia ajunseseră pe rod. Multă vreme şuşotiseră subalternii lui că acesta-i un moft şi că Schwartz pe semne că a înnebunit. Şi tot în buncăr câteva din sălile mai mari fuseseră amenajate în aşa fel încât să se poată aduce din fiecare specie de  animale şi păsări  câte două exemplare şi găsise şi metode eficiente de hrănire a acestora. Iar de toate acestea se îngrijeau echipe de roboţi, plus doi medici veterinari pe care-i angajase împreună cu soţiile lor, dintre care una era inginer zootehnist şi cealaltă inginer horticultor. Schwartz se îngrijise chiar şi de o sală de naşteri; aşa că realizase o sală cu toate cele necesare şi angajase medici ginecologi. Omologul lui din Bucegi primise ordin să ia şi el grâu, porumb, utilaje, hrană pentru câţiva ani, preparată şi semipreparată, conservată şi congelată, iar când termină aprovizionarea să închidă orice legătură cu exteriorul. Acesta execută întocmai ordinelor şefului său şi îi cază şi pe părinţii copiilor într-o aripă separată. Aceştia erau oameni săraci şi speriaţi de tot ceea ce se întâmplase în ultima vreme, însă întâlnirea cu copiii îi făcu să uite pentru o clipă de tot ce-i frământa iar lacrimi de bucurie le şiruiau pe obraji. Multă lume murise iar exploziile erau din ce în ce mai dese. Totul era un coşmar inimaginabil.

Holoviziunea anunţa prin crainici în toate limbile popoarelor moartea a cel puţin un miliard de oameni în ultimele săptămâni: soldaţi şi civili. Păduri imense în întreaga lume se făcuseră scrum; animalele se refugiau în sate şi oraşe, iar oamenii care nu participau activ la război, în mod special femei, copii, bătrâni şi bărbaţi care nu erau apţi, se ascundeau în buncăre antiatomice sau în munţi, unde activitatea militară lipsea cu desăvârşire.

VA URMA


[1] Suprafaţa teatrelor militare în primul război mondial – 15.000.000 km2, în al doilea război mondial – 22.000.000 km2

Anunțuri

Despre Henry Cosmin Florentin Ştefănescu

Acest site este practic o imagine în oglindă a ce îmi place mai mult să fac... Voi posta atât poezii, proză cât și fotografii de oriunde am călătorit. Aș vrea să cunosc opinia tuturor celor care vizitează acest site despre munca mea. Mulțumesc anticipat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s