de Cosmin Ștefănescu

Kemal se prezentă la Schwartz cu un raport complet şi cu o declaraţie olograf a lui Cader Nicholson. Acesta îl primi binevoitor şi-l întrebă ce părere are despre inginerul sabotor.

– Te rog să-mi spui fără rezerve părerea ta despre Cader !

– Domnule director, sincer să fiu, cred că inginerul voia să vândă proiectul altei firme – de pildă instituţiei de cercetare din Japonia Tlamina – Xpelt. Una din rivalele noastre de temut. Altă motivaţie chiar nu îmi vine în minte.

– Hmm … da…  te rog să laşi raportul şi declaraţia, iar pe Cader să nu cumva să îl pierdeţi din ochi.

Zicând acestea îşi aranjă ochelarii şi se apucă să răsfoiască o carte, Kemal se retrase în linişte. Kemal era musulman, dar trăsăturile cât şi conformaţia facială nu trădau deloc acest lucru. Şefii lui nu-l priveau cu ochi buni, din cauza credinţei lui şi avusese multe de tras; dar de când era la MEDIA – TECKH se schimbaseră multe şi, exact cum îi plăcea lui să spună, respira mai multă linişte. În cercul lui de colegi şi prieteni era privit bine, uneori cu invidie, dar reuşise să se facă respectat şi apreciat. Aceştia erau majoritatea catolici, doar câţiva atei, iar faptul că el era musulman nu constituia un impediment în calea prieteniei lor; singurul fapt cu care îl necăjeau era că îi luau în râs micul Coran îmbrăcat cu coperte de aur care-i atârna pe un lănţişor din acelaşi material la gât lângă plăcuţele de identificare.

Schwartz, după ce lectură un capitol dintr-o carte voluminoasă, puse mâna pe telefon şi-o chemă pe secretară. Aceasta apăru în câteva clipe.

– Tamara, anunţă-i pe medici să se adune în sala ovală cam peste o oră.  Avem probleme importante de discutat.

– Am înţeles, domnule director, zise aceasta după care se retrase, în linişte, şi dădu câteva telefoane.

După o oră toţi erau în salonul oval. Intră şi Schwartz.

– Domnii mei, vreau să-mi faceţi cunoscute şi mie concluziile voastre în legătură cu subiectul 1 – Walter Nietzsche – şi subiectul 2 – Cader Nicholson.

– Walter se prezintă bine – numai că este tot mai des călător în timp. Vrem să vă spunem că s-ar putea să devenim specialişti în istoria omenirii.

Toţi zâmbiră după această glumă, după care, dregându-şi vocea, medicul şef continuă pe un ton gutural:

– Nu acelaşi lucru îl pot spune despre Cader, căruia experimentul IMAGINE CREATIVĂ la care s-a supus benevol i-a creat o mulţime de probleme de ordin mental. Nu numai că s-au înmulţit conexiunile neuronale, dar suferă o mulţime de inhibiţii mentale: căderi de memorie, mişcări în manej, personalitate multiplă mai mult vorbeşte singur. Cred c-ar fi indicat să-l băgăm într-un ospiciu.

–  Da!… dar voi ce păziţi?!

– Domnule director, i-am făcut tratament, dar se dovedeşte a fi ineficient; am discutat şi cu colegii mei şi suntem de părere că suferă de un fel de Alzheimer virtual sau ceva de genul ăsta şi toate acestea pe fondul unei autosugestii negative şi a unui complex exarcerbat de vinovăţie.

– Cum adică? vorbeşte clar doctore.

– Desigur… voi vorbi cât se poate de lămurit… subiectul 2 este nebun, domnule, şi-am să vă rog să-mi permiteţi să mai fac o precizare. Cred cu tărie că IMAGINEA CREATIVĂ este destul de periculoasă, lumea nu este pregătită mental pentru aşa ceva. Doar Nietzsche şi cei de anvergura lui vor putea suporta acest experiment.

Copii erau coordonaţi şi monitorizaţi permanent. Zilnic, Schwartz primea rapoarte complete transmise holografic de către omologul lui din masivul Bucegi. Avea mare încredere în acest om, deoarece îl ştia de peste douăzeci şi cinci de ani. Îi recunoştea talentul de coordonator, şi-l admira pentru rapoartele relevante pe care acesta i le trimitea. Omologul lui fusese cel care avusese drepturi depline în a alege locul unde să se construiască această reprezentanţă MEDIA – TECKH; chiar şi aici nu dăduse greş, chiar dacă mulţi comentaseră hotărârea acestuia de a ridica edificiul în creierul munţilor Bucegi. Împreună cu un arhitect renumit construise un mamut din plastifi-sticlă – una din cele mai rezistente materiale de construcţie testat să reziste la condiţiile vitrege ale mediului înconjurător. Binecunoscutul lui talent organizatoric şi faptul că dispunea de resurse nelimitate şi de personal pregătit, făcuse ca ridicarea construcţiei să fie floare la ureche. Oameni, utilaje, roboţi au lucrat zi şi noapte şi-n decurs de două săptămâni clădirea în formă de sferă aproape că atingea cerul, şi asta nu era totul: săpaseră în roca dură unde câteva sfere de plastifi-sticlă surori gemene celei de la suprafaţă se născură, consolidând astfel edificiul. Astfel câteva miliarde de ECU fuseseră consumaţi din conturile nelimitate ale MEDIEI – TECKH. Interiorul clădirii cât şi al buncărului erau foarte bine utilate cu tot ceea ce era necesar – laboratoare pentru testare psihologică, laboratoare pentru studiul a diverse dicipline importante precum artele, manuirea armelor, științele exacte, alchimia, astrologia, literatura, istoria, anatomia, biologia, geografia, filozofia, sociologia, economia, politica etc.

Cobaii aveau acest palat cu toate dependinţele şi condiţii optime. Schwartz bănuia că următorul după Walter ar putea fi Ionuţ, dar încă tărăgăna în a-l supune experimentelor finale, căci nădăjduia ca IMAGINEA CREATIVĂ să nu mai fie atât de primejdioasă.

VA URMA