de Cosmin ȘTEFĂNESCU

„Nimic nu e nou sub soare.”

SOLOMON

Medicii de la MEDIA – TECKH fuseseră panicaţi de ceea ce văzuseră pe monitoare; asistaseră la transcederea lui Walter în perioada neagră a celui de-al II-lea război mondial şi avuseseră ocazia să privească atrocităţile din lagărele de exterminare în masă prin ochii măriţi de uimire ai subiectului. Se cutremurară de ceea ce vedeau pe monitoare, istoria lagărelor se derula cu repeziciune prin faţa ochilor lor şi realizară cât de greu trebuie  să-i fie subiectului.

Pe un alt monitor putură vedea, mulţumită conectării maşinii  proiectate şi fabricate la MEDIA – TECKH, momentele prin care trecuseră Walter şi Olivia. Răsuflară uşuraţi când văzură manevrele întreprinse de aceasta şi-i apreciaseră curajul ieşit din comun.

Schwartz fusese deranjat dintr-o şedinţă şi era vizibil tulburat de ceea ce urmărise pe monitoare. O felicită în gând pe Olivia, care dacă n-ar fi fost în momentul şi la locul oportun, munca de cercetare a instituţiei ar fi avut de bătut ani grei pasul pe loc. Ar fi putut trece printr-un crah financiar din cauza întârzierii livrării pe piaţă a IMAGINII CREATIVE. Se gândi cu stupoare la ce-ar fi fost dacă Walter ar fi murit într-un accident nefericit. De fapt se gândii chiar la sfârşitul institutului.

Kenedy, care nu-l suferea pe Walter era şi el oarecum marcat de evenimente şi ajunse la concluzia că îl aprecia şi îl prefera mai bine viu decât mort. Îşi dădu seama că tocmai reuşise să îngroape securea războiului şi îşi propuse cu proxima ocazie să-l invite pe Walter să fumeze un  trabuc cubanez, dacă nu vor  putea fuma pipa păcii.  Ranchiuna fusese abolită şi înlocuită cu respect şi preţuire.

Medicii mai noi îi propuseră medicului şef să meargă să-l consulte pe Walter, acesta fiind de acord, chemară şoferul ambulanţei şi împreună cu aceştia plecară la reşedinţa Oliviei.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

În ultimii trei ani era mare fierbere la Vatican; un grup omogen de doctori şi specialişti în teologie și în teozofie studiau cu înfrigurare manuscrisele de la Marea Moartă, acea bombă teologică descoperită cu aproximativ o sută cincizeci de ani în urmă, ce fusese tăinuită de cei care urmăreau să domine lumea prin politică şi false religii. Ziarişti necunoscuţi abordaseră problema studierii manuscriselor pentru a aduce la cunoştinţă cititorilor marile adevăruri ascunse şi astfel deveniseră iubiţi de toate masele. Cu ajutorul mass-mediei se făceau o serie de dezvăluiri care treceau bineînţeles prin cenzură papală.

Pe o masă în dormitorul Oliviei era un maldăr de ziare, reviste, plus un teanc de holo-înregistrări cu tot ce se întâmpla în lume. Cei doi discutară o vreme. În acelaşi timp, Walter răsfoind revistele remarcă un titlu scris cu caractere mari :”Papalitatea şi dezvăluirile”. O făcu atentă pe Olivia şi aceasta introduse câteva holo-înregistrări iar printr-un orificiu făcut în masa exprés,  apăru o hologramă -aici se discuta intens despre cucerirea spaţiului extraterestru. Apasă o tastă şi o altă hologramă răsări în mijlocul încăperii şi citiră „Religiile în declin” – ca urmare a dezvăluirii echipei de cercetători ştiinţifici – în urma căreia apărură în imagine toţi cei care participaseră la studierea manuscriselor de la Marea Moartă. Apoi se ivi papa albit de ani şi expuse problema pe larg adăugând „Pace vouă, fiii mei”, ţinând mâna în acel mod cristic şi continuă: ” Feriţi-vă căci cine seamănă vânt, va culege furtună”.

Apăru apoi o altă holo-înregistrare din Marea – Sargaselor unde de câţiva ani de zile apăruse presupusul continent Atlantida, în dreptul Floridei, pierdută în negura vremurilor, acea civilizaţie înfloritoare dispărută ca urmare a unei autodistrugeri; probabil ca urmare a unui accident nuclear,   s-a produs un cataclism urmat de cutremure şi erupţii vulcanice. Câţiva arheologi şi cercetători mursecau pământul, pentru a descoperi fenomenul care dusese la distrugerea acestui continent. Se presupune că s-au întrebuinţat energii distructive cu voia sau fără voia conducătorilor atlanţi care au dislocat continentul, au schimbat clima ce din temperată devenise toridă, astfel modificând echilibrul Pământului. Bineînţeles că acestea nu erau decât simple supoziţii şi se presupunea că într-un viitor apropiat se va descoperi enigma Atlantidei şi a atlanţilor. Unul dintre arheologi apăru în prim-plan, era între două vârste, ridurile şi cutele de pe frunte cât şi ochelarii cu lentile enorme îi dădeau un aer destul de caraghios. Acesta îşi expuse părerea că ceea ce a descoperit se prea poate să fie Poisedia atlanta şi aici s-au produs deviaţii ale corpurilor celeste şi deflagraţii care au zguduit pământul aproape la fel ca-n descrierea „Critias” şi „Timaios” de Platon. Apoi adăugă, puţin gânditor, că acest mit de mii de ani care a aţâţat atâţi erudiţi savanţi a devenit o realitate istorică. Bănuim că problemele atlante care au dus la dezintegrarea continentului au fost asemănătoare întru – câtva cu ale noastre: exploatarea Omului de către Om, manipularea Naturii; oricum pe cât posibil ca atlanţii, în momentul autodistrugerii, să fi fost cu mult mai evoluaţi decât noi în toate domeniile de activitate şi ceea ce s-a întâmplat să fi fost un act deliberat. Căci şi-n acele vremuri era lupta între Bine şi Rău. Şi această rivalitate avea să ducă … .

– Nu-l mai ascultaţi căci bate câmpii cu graţie, şi pune prea mult suflet în ceea ce spune; zise un alt arheolog care se apropiase pe nesimţite de camera holo şi despre care se ştia că este Toma necredinciosul. Aşa că, bătrânul arheolog după ce-şi aşeză ochelarii iritat continuă – rivalitatea între Benefic şi Malefic a creat un antagonism violent. Cu siguranţă vom mai face o mulţime de dezvăluiri în timp, dar deocamdată asta este ce-am avut de spus. Zicând acestea se-ndepărtă şi imaginea holografică se voală şi dispăru ca fumul ţigării lui Walter, în momentul când Olivia deschise fereastra.

 

 

O privi întrebător după care spuse:

– Acestea sunt adevărate noutăţi pentru mine care am cam lipsit în ultima vreme. Sincer să fiu m-au lăsat cu gura căscată dezvăluirile papei şi această descoperire pe coasta de sud a Americii, aşa-zisul pământ pierdut-  Atlantida.

– Da … sunt foarte importante subiectele şi merită aprofundate.

– A propòs, de chestia asta cu aprofundarea, am studiat cândva şi Manuscrisele de la Marea Moartă.

– Nu mai spune !

– Ba da, am fost cu un prieten la Vatican; numai eu ştiu prin câte filtre am trecut şi de câte ori am zis sărut-mâna până să ajungem să citim acele rulouri sacre.

– Oho … eşti un erudit; şi la ce concluzie ai ajuns ?

-Concluzia mea a fost că aceste manuscrise reprezintă moartea profeţilor mincinoşi, dealtfel în decursul timpului s-au adus multe modificări religiei şi asta nu este pe placul lui Dumnezeu.

– Îhâm… văd că eşti credincios.

– Am fost ateu, dar după accidentul Soniei şi-al copilului meu nenăscut, în primă fază l-am urât pe Dumnezeu, apoi rănile s-au cicatrizat, după care nu pot spune c-am trecut în adoraţie, în schimb, am devenit credincios, chiar dacă am considerat că El m-a pedepsit.

Olivia tocmai se pregătea să adauge ceva, când auzi declicul interfonului, urmat de o luminiţă roşie purpurie. Apasă o tastă şi văzu o holo-imagine cam ştearsă din cauza unei dereglări a emisiei laser. Îi putu vedea pe medicul şef, pe psiholog şi încă un necunoscut (ceilalţi rămăseseră la MEDIA – TEKCH în faţa monitoarelor). Apasă pe un buton, şi pe un ton curtenitor îl întrebă:

– Reprezentanţii medicinii în vizită pe la mine? Cu ce ocazie, domnii mei, mă onoraţi cu această vizită?

– Olivia, lasă ironiile şi deschide-ne, căci avem de vorbit.

– Bine, bine …

Uitându-se întrebător la Walter, apăsă un alt buton şi-i invită să urce. Aceştia urcară în grabă şi intrând, nu se putură abţine să nu admire apartamentul Oliviei. După care unul dintre doctori spuse:

– Ne-am făcut griji pentru voi.

– Şi de ce mă rog ? … zise sarcastic Walter.

– Am urmărit pe monitoare tot ce s-a întâmplat şi … noroc cu Olivia, altfel impactul ar fi fost frontal  …mortal .

– Stai puţin despre ce impact vorbeşti ? Fii te rog clar!

– Cum, nu ştii ?

– Ce ar trebui să ştiu ?

– Păi… când te-ai întors în timp, în lagărele de concentrare, conduceai automobilul şi era cât pe ce să aveţi un accident, în ultimul moment Olivia a trecut pe pilot automat.

Walter se uita când la grupul de medici când la Olivia şi nu ştia ce să creadă, era uluit… o lacrimă îi brăzdă cu repeziciune fața.

– Este adevărat iubito ?

– Da, Walter, însă n-am vrut să te necăjesc.

-De acea am venit până aici: să te consultăm – toţi ne-am făcut griji pentru tine, Schwantz era verde-albastru ca un cameleon.

– Mda … acum înţeleg – aţi fi rămas fără cobai.

– Nu este asta problema, căci mai avem câţiva la o repreze… . Cel care făcu gafa era medicul mai nou – îşi astupă gura şi privi la medicul şef cu teamă, căci îşi dădu seama că subiectul nu avea cunoştinţă de reprezentanţa din Europa. Walter îi privea rece şi cântărea ultimele informaţii pe care le aflase din greşeală.

– Deci mai aveţi câţiva cobai ?

– Nu, nu … interveni medicul şef, totul este într-o fază incipientă; preconizăm să …

– Să ce, să mai torturaţi şi pe alţii ? Da … continuă.

– Iartă-mă Walter, dar nu am dreptul să-ţi furnizez aceste informaţii.

– Sigur, sigur dacă nu mi le spui tu, voi cerceta singur.

– Walter, nu mi-o lua în nume de rău; vorbeşte cu Schwartz.

– Bine am să vorbesc cu el; acum sunt foarte obosit şi sper că n-aţi uitat că de fapt suntem în concediu.

Cei trei îl consultară cu RABOCSE şi concluzionară că nu sunt probleme, după care plecară la MEDIA – TECKH, destul de tulburaţi; căci se aşteptau că Schwartz să-i disece cu întrebări şi apostrofări.

VA URMA