de Cosmin ȘTEFĂNESCU

 

Paşii celor ce greşesc se aud pe caldarâm

Sunt veşnicii paşi ce se aud şoptind:

Suntem noi, coborâm, coborâm

Spre infernul sufletelor noastre.

–––––––––––––––––-

Sunt nebunii soldaţi ce se luptă din obişnuinţă,

Cei ce neagă orice credinţă,

Cei ce au drept adversari

Răutatea celor mari.

––––––––––––––––––

Deseori câte un soldăţel de lemn

Cade de pe tabla de şah ucis

Atunci se deşteaptă din vis

Şi dă fuga la muntele cu apă moartă şi apă vie.

–––––––––––––––––

Sperând pe soldăţel să-l mai învie.

Dar vai!… minuni nu se mai pot face,

Căci fântâna cu apă moartă şi apă vie

A secat „sine die”, în vreme de pace.

–––––––––––––––––