de Cosmin ȘTEFĂNESCU

„Se întâmplă ca anumiţi vizionari să descopere lucruri esenţiale cu mult înaintea

savanţilor… Cum se poate explica aceasta ? S-ar părea că ei au uneori intuiţii geniale.”

ALBERT EINSTEIN

Pe drumul către aeroport Walter păţi exact ceea ce se temuse mai mult, imaginea creativă şi creierul căruia-i devenise sclav îi jucară un renghi. Se pomeni dintr-o dată fără vrere sondând trecutul. Olivia reuşi cu greu să oprească maşina, exact în momentul în care şi-ar fi aflat tragicul sfârşit; cu o voce supraomenească înecată şi întretăiată de respiraţie, anulă comanda manuală chemând robotul maşinii şi-o trecu pe pilot automat. Robotul evită impactul cu o altă maşină după care ceru date despre traseu. Olivia, după ce răsuflă uşurată îi spuse să se întoarcă pe acelaşi traseu către casă. În tot acest timp Walter cutreiera prin trecut cu paşi repezi. Imaginea succedată de alte şi alte imagini îl purtă ca pe un fulg de zăpadă dus de vânt până undeva în lagărele de exterminare ale celui      de-al III- lea Reich. Era observator fără voie. Un convoi de oameni zdrenţuroşi, deţinuţi, citiră un afiş stimulent:„Arbeit macht frei!” – (Munca te eliberează!) Simţea că-i vine să plângă văzându-i cum stau, în hainele lor murdare de puşcăriaşi, încremeniţi de spaimă. La un moment dat aude pe cineva şuşotind că acesta este lagărul de concentrare Auschwitz şi că nemţii preferă să-l prescurteze – KZ (katet). Imediat apăru un ofiţer SS Hamptsturmfürer, medic, căci avea banderola cu insigna lui Aesculap. Acesta ajutat de santinelele SS îi trie de o parte bărbaţii, de alta femeile şi copiii sub paisprezece ani. Apoi mai făcu încă o triere, într-o parte bărbaţii capabili de muncă şi în cealaltă parte femeile cu copii, bătrânii, bărbaţii debili, infirmii. Acest grup din urmă – după câte-şi amintea Walter – urma să fie băgat în camera de gazare, unde se sufocau ca urmare a folosirii otrăvii pentru şobolani ciclon B gazos. Apoi văzu furnalele crematoriilor care scuipau flăcări pe coş, simţi mirosul greţos de carne arsă şi de păr pârlit, acel miros cu iz de acroleină. Îşi aminti de alte întoarceri în trecut şi de faptul că acest ofiţer SS nu este altul decât doctorul Mengele, un mare criminal de război.

Automobilul ajunsese în faţa casei, iar Olivia speriată şi disperată ceru ajutorul unui trecător şi-l transportară pe Walter în apartament. Nu se mai punea problema plecării în concediu, se dovedise destul de primejdios. Nietzsche după cele întâmplate era foarte bolnav. Îl aşezaseră în pat, iar Olivia îl privea tristă. Avea respiraţia sacadată şi pulsul normal. Ştia că trebuie să aştepte.

Imaginea îl purtă în sala procesului de la Nürnberg. Asistă la proces şi află că Mengele fusese unul dintre cei care nu au fost prinşi după război. Apoi încet, încet se trezi din IMAGINEA CREATIVĂ, şi-o văzu pe Olivia privindu-l resemnată.

– Walter … mă bucur că te-ai întors, nu ştiu parcă ai fi medium.

– De ce ? Am vorbit în timp ce eram departe.

– Nu, nu n-ai vorbit nimic.

– A propos de comparația care ai făcut-o, îmi aduc aminte de un mare medium pe nume Edgar Cayce şi de-un scriitor francez care spunea despre acesta, că ideea de bază la Cayce este: „Mind is the builder”. (Mintea este constructorul). Ceva în genul, spiritul vostru naşte şi construieşte corpul vostru.

– Da, interesant mod de abordare a problemei; presupun că nu a fost unul din şarlatanii aceia care au fascinat şi au minţit în repetate rânduri tineretul secolului XX.

– A, nu, dimpotrivă, însă este foarte adevărat că a fost unul dintre cei mai contestaţi şi cu foarte multe procese pe cap pe care le-a trecut cu brio. „Profetul adormit”, aşa cum îl denumeau specialiştii vremii a propovăduit pacea şi liniştea, şi a fost un vindecător mediumnic prodigios. Un simplu ţăran din Kentuky a vindecat şi a salvat o mulţime de oameni, a uluit mulţi medici; aceştia îl supranumiseră „bărbatul neinstruit care devine medic sub hipnoză”. De fapt el putea, sub hipnoză să fie tot ceea ce-şi dorea: povestitorul enigmelor Terrei, medic holistic, vindecător „psi”, etc.

– După cele spuse de tine, despre Edgar Cayce, îmi dau seama că  l-ai studiat îndelung şi bănuiesc că acum la ora asta eşti foarte afectat de fraza de bază care-l caracteriza „Mintea este constructorul”.

– Văd că începi să mă cunoşti foarte bine, este de apreciat acest lucru. Referitor la studierea lui Cayce, am să te dezamăgesc, nu l-am studiat absolut deloc, în schimb l-am cunoscut în peregrinările mele în trecut, ca de altfel, şi pe acel scriitor francez care a scris despre el. „Mind is the builder” este foarte adevărat că de aici am pornit; numai că la mine se dovedeşte a fi exact opusul şi nu-mi dau seama de ce.

– Walter, nu te mai frământa, cu siguranţă vom găsi remediul acestei probleme; ştii … te iubesc de mult şi nu vreau să te pierd.

– Ştiu, ştiu… zise Walter îmbrăţişând-o şi sărutând-o cu foc. Olivia se scuză că nu are nimic pregătit şi-i propuse să meargă la un bar select să servească masa. Acesta îi spuse că nici un bar nu face delicatesele pe care le face ea, şi dacă doreşte se va duce el la cumpărături.

Va urma