Poezie fără titlu – Sânge balcanic (23)


de Cosmin ȘTEFĂNESCU

 

Tăcere!… vreau linişte deplină

Eriniile nopţii au pustiit trecutul;

Necunoscutul în noaptea senină

Păşeşte pe calea aştrilor; e Perseu.

––––––––––––––

Şi întunericul se adânceşte

Iar marea devine cumplit de agitată,

Gândul din stele izbucneşte

Din steaua trecutului întunecată.

––––––––––––––

Neantul devine ceva normal,

Nu mai este o enigmă

I-am pătruns tainele ultimului val

Adâncindu-mă tainic, straniu în magmă.

 

Pictură executată de Izabell Sprânceană

 

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. fanitza spune:

    pfff, ce noroc pe tine ca stai la malul marii. eu nu am mai vazut-o de cativa ani buni.

    frumoase versuri!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.