de Cosmin ȘTEFĂNESCU

Tăcere!… vreau linişte deplină

Eriniile nopţii au pustiit trecutul;

Necunoscutul în noaptea senină

Păşeşte pe calea aştrilor; e Perseu.

––––––––––––––

Şi întunericul se adânceşte

Iar marea devine cumplit de agitată,

Gândul din stele izbucneşte

Din steaua trecutului întunecată.

––––––––––––––

Neantul devine ceva normal,

Nu mai este o enigmă

I-am pătruns tainele ultimului val

Adâncindu-mă tainic, straniu în magmă.