de Cosmin ŞTEFĂNESCU

Fragmente de ziare, fragmente de oglinzi

Şi-o lume ce-şi perindă obiceiurile ciudate,

Fiinţe ce-şi scobesc ştiinţa printre dinţi,

Fălindu-se la soare că sunt mereu curate.

–––––––––––––––––––-

O vreme ce apune, timp înecat în risipă,

O vreme ce apasă pe umerii mei goi,

Incert se mişcă fumând a păcii pipă,

Ca un miriapod în lumea de nevoi.

––––––––––––––––––––

Acesta este omul, strivit de o lamelă,

Privit prin microscop de cei mai mari savanţi,

Incert, luptându-se cu moartea, slăbit fiind de boală,

Se simte-nconjurat de-o haită de lupi înfometaţi.