De Cosmin ŞTEFĂNESCU

De dată recentă am fost admonestat că sunt pesimist şi oarecum criptic în “Picături de viaţă” şi că nu văd partea plină a paharului. Bine-nţeles că părerile sunt împărţite. Fiecare vede exact partea care îl interesează a paharului. Acea parte care îl avantajează într-un fel sau altul.

Am stat, m-am gândit şi trebuie să admit că există mai multe faţete ale vieţii care trebuie evidenţiate. Nu totul este alb şi negru. În viaţa noastră, sunt cu adevărat multe aspecte care ne colorează monotonia zilelor şi chinurile prin care ne trec sistemele de conducere. Hai să vedem împreună (poate) cel mai important aspect al vieţii…

De când ne naştem, suntem încartiruiţi în sistemul solar al iubirii veşnice. Însuşi Iisus ne-a spus “Iubiţi-vă aproapele ca pe voi înşivă” (Matei 22: 34-40). Frumoase cuvinte. Înălţătoare !

Este adevărat că nu au fost prea mulţi cei care s-au înghesuit ca să îi urmeze sfatul. Oare, de ce? Poate, dacă s-ar fi întâmplat toate acestea, lumea ar fi avut în acest moment altă faţă ori soartă. Alt destin. Păcat! Mai-marii vremurilor şi neamurilor s-au folosit de credinţă ca de un scut, iar în spatele acestuia au crescut din vremuri imemoriale răul absolut.

Cu toate acestea, nu toţi oamenii s-au schimbat, nu toţi şi-au întors faţa, mai sunt încă mulţi care nu au uitat de îndemnul Fiului Omului.

Iubirea este însăşi chintesenţa şi liantul vieţii. Este elementul care ne dă forţă să mergem mai departe, să depăşim orice obstacole. Fiecare dintre noi este rodul iubirii. Ea este pecetea acestei lumi.

Într-o bună zi sper că vom reuşi să înţelegem sfatul lui Iisus. Este adevărat că ne-au trebuit cam mulţi ani, peste 2000, până sa începem să ne punem întrebări. De ce? Cum s-a întâmplat? Cum a fost posibil? etc, iar acum cred că a venit vremea  să înţelegem esenţa vieţii…