De Cosmin ŞTEFĂNESCU

În templul vechii uitări

se deapănă caierul unei noi visări

cei prea-nalţi îşi ticluiesc fotolii în ciolan

visând aievea democraţia cu elan.

–––––––––––––––––

Minţind cu zâmbetul pe buze

se nasc noile partide; înfiorătoare muze

ne şoptesc pompos lozinci vechi şi noi

noi, plebea, ne zbatem de când lumea în nevoi.

–––––––––––––––––-

Şi iată, vine votul – dreptul oricărui cetăţean

te uiţi pe file şi pui ştampila, votând un blegoman

fii optimist, chiar de nu-ţi stă în fire

de mâine în colo vei mai bea un pahar cu fiere.

––––––––––––––––––

Şi trandafirii cresc

şi caii pasc… şi ochii văd…

şi aşii lui Cioabă s-au bronzat niţel

şi-au devenit de pică.

Pică pară mălăiaţă

în gura lui nătăfleaţă

curată democraţie

goana asta după ciolan.