Interviu realizat de Cosmin Ştefănescu domnului Tiberiu Rusu şi consemnat de Const. MIU în revista Metamofoze

C.Şt. Din câte am aflat, toată lumea din oraş a venit la spectacol.

T.R. Da. Atunci am discutat cu organele de partid. Trebuia să obţinem o mulţime de aprobări pentru ieşirea în aer liber. Era o mulţime de aspecte care trebuia gândite, referitor la contactul şi impactul nostru, al actorilor şi al cailor cu publicul. Un public needucat, care dădea buzna pur şi simplu. Nu aveau cum să fie altfel. Nu se participase până atunci la o manifestare de o asemenea anvergură. A trebuit să ne documentăm din cărţile de istorie, unde am văzut cum erau dacii îmbrăcaţi. Am făcut costume asemănătoare din banii noştri. Am confecţionat costume de păstori, daci, scuturi, lănci, torţe. Am reuşit să creăm o atmosferă tipică vremurilor de mult apuse.

C.Şt. Din fotografiile pe care aţi avut bunăvoinţa să ni le puneţi la dispoziţie, lucru pentru care vă mulţumim, reiese clar că spectacolul a beneficiat de text şi regie. Vă rugăm să faceţi câteva referiri la aceste două aspecte.

T.R. Vreau să vă spun că pentru realizarea acestui spectacol nu a fost uşor pentru nimeni –  artişti, figuranţi, regizor. A fost o muncă titanică pentru a realiza un spectacol de proporţii.  Oamenii fiind pasionaţi de artă, nici nu se mai gândeau la mâncare. Nu se plângeau, nu pretindeau bunuri pecuniare, absolut totul era făcut cu abnegaţie. În acest spectacol erau intelectuali de renume din oraş, printre care învăţătorii Dobrescu şi Şerban, profesorul Raşcu. Învăţătorul Şerban era octogenar (îl veţi vedea în fotografiile pe care vi le-am pus la dispoziţie) şi, săracu de el, nu vedea prea bine şi am fost nevoiţi să îi scriem replicile cu caractere mari pe „coli ciocan”.