De Cosmin Ştefănescu

Între timp la MEDIA-TECKH se întrunise consiliul administrativ, subiectul la ordinea zilei era Walter Nietzsche, iar al II-lea punct pe ordinea de zi era IMAGINEA CREATIVA.
Schwartz – directorul executiv îşi expuse părerea că W.N. ar fi primul hommo universalis  şi că este un subiect demn de studiat. Toţi căzură de acord că, deşi îl considerau destul de periculos, vor începe să îl supună la numeroase teste. Medicul şi psihologul propuseră să-l izoleze pentru a putea fi urmărit, coordonat şi monitorizat. Exact cum bănuise, Walter devenise dintr-o dată subiect de experiment.
Medicul emise ipoteza că ar mai putea apărea şi alţi hommo universalis, dacă ar scoate mai repede pe piaţă IMAGINEA CREATIVĂ. Inginerul şef  pufni în râs apoi le explică  tuturor că experimentul virtual se afla într-o fază incipientă şi sublinie că este destul de periculos să îl scoată deocamdată în serie – W.N. este cheia ca experimentul virtual să nu mai tărăgăneze.
Schwartz le spuse tuturor că subiectul este din ce în ce mai obosit şi ar fi cazul să îl lase să se odihnească altfel îl  vor pierde, iar experimentul ar mai întârzia cu câţiva ani. Aceştia îl întrebară pe psiholog care ar putea fi explicaţia de W.N este în stare de stres. Nefiind un secret pentru Consiliul Administrativ le explică fenomenul şi presupunerile sale în legătură cu capacităţile mentale ieşite din comun ale lui Walter. Nici măcar un concediu nu îl va reface complet, deoarece bănuim că a ajuns vizionar şi că are posibilitatea de a se întoarce în timp în orice segment al istoriei cu sau fară voia lui. Este demn de invidiat şi în acelaşi timp demn de plâns – singurul exemplar din această nouă specie. Nu putem şti cât ne este de folos şi cât de periculos pentru planurile noastre şi pentru omenire. După ce dezbătură îndelung, hotărâră că un concediu de odihnă ar fi binevenit pentru subiect, dar pentru a-l putea monitoriza îi vor implanta un microcip. Toate acestea fiind zise încheiară şedinţa.
Olivia îşi propuse să fie foarte atentă cu Walter, îl iubea iar acesta suferea cumplite dureri de cap. Îi pregăti un ceai pe bază de plante medicinale şi îl îmbrăţişă întinzându-i cana cu licoarea liniştitoare. Walter revigorat îi spuse ca au întârziat la serviciu şi că sigur Schwartz le va face mult tapaj pe tema asta. Aşa ca plecară urgent spre MEDIA – TECKH. Drumul îl parcurseră foarte repede, căci nu era aglomerat ca de obicei. Schwartz o întrebase pe secretară de ei şi le lăsase vorbă să vină imediat în biroul lui. Se priviră amândoi şi-şi ziseră că au probleme mari de tot.
Spre mirarea lor, şeful îi primi destul de cordial, ba chiar îl întrebă îngrijorat pe Walter cum se simte şi-i pofti să  ia loc pe fotolii. Chemă secretara şi-i spuse să aducă urgent două cafele decofeinizate şi scoase o cutie cu trabucuri de contrabandă.
– Fumaţi ?…
-Suntem amândoi fumători, numai că Olivia nu fumează trabuc. Schwartz zâmbind mai scoase un pachet de ţigări Cartier Light şi o servi.
– Acum să trecem la lucruri serioase, de acord ?…
– De acord.
-Suntem pe punctul de-a revoluţiona ştiinţa virtuală cu IMAGINEA CREATIVA plus că afacerile firmei ar avea un câştig estimat la câteva miliarde de ECU. Cerinţele pentru V.I.C. sunt cu mult mai mari decât vom putea produce noi în trei ani. Cheia ca V.I.C. să iasă mai repede pe bandă, de ce să nu recunosc, eşti tu, Walter, fară tine am bate pasul pe loc câţiva ani de zile. Problema este că tu eşti in ultima vreme foarte stresat. Consiliul administrativ consideră că meriţi cu prisosinţă un concediu, pentru că trebuie să te refaci şi apoi cu forţe noi să purcedem la treabă. Ei, ce zici ?…
– Cred că un concediu m-ar putea remonta.
– A… a, am omis un mic amănunt; medicul şi psihologul au opinat că trebuie să fii monitorizat tot timpul, deoarece această echipă ţine la tine şi te consideră valoros pentru MEDIA-TECKH.
– Ce-mi ascunzi Schwartz ?
– Nu… nu-ţi ascund absolut nimic, Consiliul a ajuns la concluzia că trebuie să-ţi plantăm un microcip, pentru a-ţi urmări semnele vitale, comportamentul care din cauza experimentului la care ai fost supus, să nu devină cumva … deviant.
– Mă veţi folosi ca pe un animal de laborator, ca pe un cobai nenorocit. Merit eu toate acestea?… ce rău v-am făcut de mă priviţi la microscop ?
– Walter, te rog să fii rezonabil, ne facem griji pentru tine şi pentru sănătatea ta. Eşti primul HOMMO UNIVERSALIS, eşti primul hominid din această specie, de ce n-aş recunoaşte, ne temem de tine, dar ne temem şi pentru tine. Ultimele teste făcute atestă  că foloseşti 70% din  capacitatea creierului şi că ai un I.Q. ieşit din comun. Ne temem ca noile conexiuni neuronale să nu îţi aducă autodistrugerea.
Secretara bătu la uşă şi aduse ceştile cu cafea. Walter şi Schwatz îşi aprinseră câte un trabuc cubanez. Olivia îşi aprinse tacticoasă şi vizibil nervoasă o ţigară. Telefonul sună şi bosul vorbi destul de mult cu un magnat arab al petrolului interesat de arta virtuală.
Cei doi proaspăt îndrăgostiţi se uitară derutaţi şi întrebători unul la celălalt. Schwartz terminase convorbirea şi-i privea pe cei doi foarte atent, apoi tuşi sec tabagic. Tăcerea devenise apăsătoare, îşi sorbeau cafeaua şi se putea citi pe chipurile lor interes, indignare, tristeţe.
– Walter, îţi voi lăsa timp de gândire dacă doreşti, dar eu consider că este de datoria noastră sa facem ce consideram că e mai bine pentru tine. Ţi-am spus ce am discutat în Consiliu şi …
– Ştiu ce-aţi discutat, m-am întors în timp şi-am văzut că mai mult vă temeţi pentru interesele voastre meschine, decât pentru mine. Vă temeţi de ceea ce reprezint, pentru voi, pentru întreaga omenire, un animal nou superinteligent bun de stors ca o lămâie.
Schwartz ramase puţin descumpănit şi realiză că Walter a atins un prag pe care nimeni pe această planetă nu îl atinsese şi probabil nici nu-l va atinge în următoarele sute de ani. Citise cândva despre un vizionar mare, unul pe nume Nostradamus, care trăise în Olanda prin 1500, dar de atunci nimic.
– Bine Walter, dacă tu nu doreşti nimeni nu îndrăzneşte sa te oblige.
– Voi accepta microcipul doar cu o singură condiţie !
– Care…, mă rog, …. cere-mi orice doreşti.
– Să-mi măriţi salariul şi să-mi scădeţi volumul de muncă; bineînţeles că la hârţogărie mă refer. Nu mai am răbdarea necesară şi sunt destui trepăduşi pe aici care ar putea face lucrul acesta.
– Ihmm … deci asta e; da sigur se rezolvă domnule Walter Nietzche, zise Schwartz zâmbind şi-i întinse cordial mâna încheind astfel întâlnirea care, de altfel, îi tulburase pe toţi.
– Concediu plăcut ! …
– Vă mulţumesc mult, domnule !
Olivia care în timpul discuţiei nu scosese o vorbă, printr-un gest le arătă că vrea să vorbească.
– Olivia, spune, te rog, ce te apasă ?
– Domnule director am şi eu o rugăminte, dacă se poate !
– Sigur, sunt numai ochi şi urechi.
– Aş vrea să-mi iau şi eu concediu, ştiţi sunt trei ani de zile de când nu m-a mai interesat aşa ceva.
– Ştiu… ştiu… se poate rezolva, singura problemă este că nu avem pe nimeni să te înlocuiască.
– Această problemă promit să o rezolv eu, domnule.
– Atunci s-a lămurit, acestea fiind zise vă doresc concediu plăcut.

VA URMA