De Cosmin Ştefănescu

În umbra norilor de fum
mi-ascund tristeţea
e umbra ce mă lasă-n pace
îmi ticluiesc fără elan
ieşirea din impas şi-mi place
până acolo mai e un pas
dar este fum
şi mă stânjeneşte
eu-mi interior
mesaje S.O.S. pe creier îmi scrijeleşte
norii de fum mă fascinează
Morgana se naşte
dar încă visează
pe chipu-mi zămislit din lut
se poate citi limpede un trecut
furtunos se pare
nici nu mai ştiu
m-am îngropat în uitare
încă mai caut luminiţa
tunelu-i întortochiat
Morgana naşte monştri
ce păcat
himere dănţuiesc neîncetat
eu par împăcat
în umbra norilor de fum.