De Cosmin Ştefănescu

„Vai, nemaiauzită josnicie a minţilor slugarnice, să te faci de bunăvoie sclav”.
,,Am hotărât să apar în public pe scena lumii ca martor al adevărului cinstit”.
GALILEO GALILEI

„Cu asemenea judecători trebuie aşadar să trăim, să murim şi, ceea ce este mai rău, să tăcem”.
BENEDETTO CASTELLI

„Teama cu care pronunţaţi contra mea sentinţa este, poate, mai mare decât aceea pe care o încerc eu primind-o.”
GIORDANO BRUNO

Se pierdu în noianul de imagini şi văzu sfârşitul tragic al lui Giordano Bruno, ars pe rug; pe Galileo Galilei îl auzi strigând „Epour simouve” şi se gândi că aceasta trebuie să fie o limbă moartă. Astfel adâncindu-se mai mult în timp, află că era latina, limba vorbită de romani, iar ceea ce strigase Galilei însemna “Şi totuşi se învârte”- aceasta fusese considerată erezie, blasfemie, iar crunţii inchizitori îl condamnaseră la tăcere şi la o viaţă în surghiun acoperit de ruşinea retractării în public a descoperirilor sale.
Se cutremură de crimele abominabile ale omenirii şi gândi pentru o clipă că ar putea interveni în aceste episoade groaznice ale istoriei, ca să-i salveze pe aceşti nevinovaţi.
Tentaculele imaginaţiei, ca o caracatiţă imensă, îi cuprinseră gândurile şi-l purtară lângă un pat de spital. Aici dormea un domn în vârstă, de grătarul patului său era prinsă o fişa radiologică, o luă şi citi – posibil boala lui Alzheimer. În salon intră o infirmieră şi îl apostrofă că îi deranjează pacienţii şi îl întreba ce căuta acolo.
-Doamnă asistentă, sunt un nepot al pacientului.
-Aha… zise asistenta, mirată. Şi cui aţi cerut voie să intraţi în salon?… Nu ştiţi că rigorile spitalului nu permit deranjarea pacienţilor, cu atât mai mult în secţiile de neuro-psihiatrie ?
-Îmi cer scuze pentru deranj, dar medicul pe care l-am întâlnit pe culoar mi-a permis să intru – în gând se lauda că joacă bine rolul de mincinos – dar trebuia şi voia să ştie de ce gândurile l-au adus tocmai aici. Acum, că v-am răspuns, vă rog frumos să îmi spuneţi ce s-a întâmplat cu bunicul meu, şi ce aş putea face ca să îl ajut !
-Domnule, bunicul dumneavoastră, dacă este să mă iau după spusele dumneavoastră (pentru că sinceră să fiu nu am cunoştinţă să aibă rude în viaţă), suferă de o boală foarte rară şi cum aţi citit, de altfel, este boala lui Alzheimer.
-Bun… şi ce înseamnă aceasta ?
-Această boală, în 24 de ore, îl transformă pe bătrân într-un nebun – căderi de memorie, imobilitate în mişcare, mişcări mecanice în manej după care cu ajutorul medicaţiei, câteva ore este perfect sănătos.
-Îhâm… cred că înţeleg, bunicul este nebun şi sănătos în acelaşi timp, asta înseamnă că tratamentul dă rezultate, după cât înţeleg !
– Nu am spus asta, domnule, repet: este o boală foarte rară căreia încă nu i s-a descoperit tratamentul adecvat, iar bunicului dumneavoastră încă i se fac teste. Acum, vă rog, să părăsiţi salonul ! spuse asistenta pe un ton imperativ.
– Nu aş putea vorbi cu el ?
– Ba da, puteţi, dar numai în orele de vizită care sunt afişate jos la fişier. Iar când mai veniţi, vă sfătuiesc, să cereţi un halat alb si numai astfel veţi putea intra aici.
– Mda, mda, vă mulţumesc pentru sfat, după care dispăru ca o imagine holografică, lăsând-o pe asistentă mută de uimire.

Va urma