Prima scriere din istoria omenirii la Tărtăria
Cosmin Ştefănescu
Articol publicat în revista „Metamorfoze” în nr: 86- februarie 2008
În localitatea Tărtăria, într-un loc de o neasemuită frumuseţe din judeţul Alba, cercetătorul clujean Nicolae Vlasa face în anul 1961 o descoperire epocală. Făcând săpături in situ scoate la lumina zilei după mii de ani de uitare, un important complex de cult. Obiectele scoase de către arheolog atestă o continuitate de locuire pe aceste meleaguri, între anii 4500 – 200 î.e.n., în unele cazuri chiar mai târziu. Acestea au fost datate prin metode moderne de investigaţie. Printre obiectele găsite , cele mai importante ca informaţie transmisă peste timp sunt trei tăbliţe de lut ars. Două din aceste plăci sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic şi sunt datate prin metoda carbonului radioactiv la aproximativ două milenii anterioare tăbliţelor asemănătoare cu scriere cuneiformă, descoperite la Djemer Nasr, Kis şi Uruk din Sumer, datate 3300 î.H..
Din sit arheologul N. Vlassa a scos schelete umane sfărâmate, iar dintr-o groapă cu obiecte presupuse de tipul culturii Turdaş – Vincea au fost scoase la suprafaţă 26 de figurine de teracotă, trei de alabastru plus plăcuţele de lut ars mai sus amintite.
Se presupune că mormântul în care s-au descoperit cele trei tăbliţe ar fi fost al unui sacerdot. Scrierea de pe acestea atestă fără tăgadă prima scriere din istoria omenirii. Caracterele de pe tăbliţe se aseamănă într-o oarecare măsură cu însemnele de pe tăbliţele sumeriene. De aceea s-a vehiculat la un moment dat că şi acestea ar fi tot din Sumer şi că un negustor le-ar fi pierdut fiind în trecere prin această zonă. Unii au încercat să arunce cu noroi în arheolog spunând că acesta a venit cu aceste tăbliţe în geantă şi le-a plantat in situ.
Unul dintre mulţii istorici care au studiat tăbliţele de la Tărtăria a fost domnul Paul Lazăr Tonciulescu; acesta chiar a reuşit să le şi descifreze. Despre conţinutul tăbliţei rotunde el scrie: „ Pe tăbliţa rotundă sunt scrise următoarele: 4. NUN. KA. ŞA. UGULA. PI. IDIM. KARA. I, în traducere (De către cele ) patru conducătoare, pentru chipul zeului Şaue, cel mai în vârstă (conducătorul – patriarhul – sacerdotul – preotul suprem),(în virtutea) adâncei înţelepciuni, a fost ars unul.” „ Tăbliţa tărtăriană conţine informaţii scurte asupra ritualului uciderii şi arderii unui sacerdot care şi-a săvârşit slujba într-un anumit termen al conducerii sale.” (Paul Lazăr Tonciulescu – „ De la Tărtăria la Ţara Luanei”, pag. 9-15)
Între anii 1962 – 1965 o mulţime impresionantă de arheologi din toată lumea a studiat tăbliţele şi le-a datat prin metoda carbonului radioactiv, iar rezultatele studiilor lor au apărut în lucrări de prestigiu din toată lumea, ceea ce ne onorează. Iată ce spun câţiva dintre aceştia despre tăbliţele de la Tărtăria:
Marija GIMBUTAS – „…cea mai veche cultură europeană creată de o populaţie pre-indo-europeană…” – Los Angeles : Institute of Archaeology, University of California
R. SCHILLER – „ Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare cu mult înainte de Sumer.” – Reader’s Digest, 7/1975
Acad. Vladimir I. GEORGIEV – „Tăbliţele de la Tărtăria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene.” – Sofia
V.TITOV (arheolog rus) – „La Tărtăria…s-a ivit cea mai veche (până azi) scriere a omenirii.”
Profesorul Marco Merlini de la Roma afirma ca: „spiritualitatea danubiană este una dintre mamele culturii europene”.
Cosmin Stefanescu 
cea mai veche scriere descoperita pana in prezent .
ApreciazăApreciază
adevarul e in fata noastra si noi nu vrem sa-l acceptam…sau sa-l recunoastem…
am pus linkul articolului pe twitter, poate sunt mai multi interesati si prin acest „canal” de socializare afla lucruri noi si interesante.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult că eşti solidară cu mine. Mă onorează acest lucru. Este clar că şi tu simţi că este ceva în neregulă cu istoria noastră pe care nişte netrebnici au ascuns-o într-o burtă flască. Trebuie să luăm atitudine şi să cerem răspicat faţeta corectă a adevărului istoric ci nu o istorie fabricată pe genunchi de nişte bolnavi mintali. Lucrurile acestea/minciunile trebuie să înceteze.
Încă o dată îţi mulţumesc pentru solicitudine şi te mai aştept cu noi comentarii.
ApreciazăApreciază
cand eram tanara-adolescenta, nu ma interesau lucrurile astea…istoria, geografia, filosofia, omenirea….imi doream sa fac cariera intr-o firma mare, sa ma imbrac bine si cam atat. am avut norocul sa am parte de aceste lucruri. zic noroc pt. ca trecand printre anumite situatii mi-am dat seama ca asta e doar de suprafata, ca nu e ceea ce imi doresc, ca sunt multe alte lucruri „beyond us”, si ca ar trebui sa cunosc mai multe. parintii mei imi spuneau mereu si incercau sa-mi deschida ochii la ceea ce e important cu adevarat, si desi ii aprobam, si stiam asta, nu vroiam sa accept, ci sa imi traiesc viata as I wish. am facut paranteza asta deoarece regret ca nu am ascultat mai mult, nu am invatat mai mult iar acum incerc sa recuperez. sa fac ceva ce conteaza, o diferenta! sa nu-mi ratez viata, printr-o existenta nesemnificativa si sa ajung mai tarziu sa regret ce puteam face.
ApreciazăApreciază
Tânără eşti şi acum… poate ce povesteşti era din vremuri în care nu erai experimentată… cert este că eşti încă tânără mai ales în suflet iar acesta este cel mai important, restul carieră/bani/poziţie socială/averi, nu sunt decât accesorii… cred că înainte vreme aceste lucruri nu le considerai importante dar cu timpul ai realizat că exact acestea sunt chintesenţa… iar referitor la sângele nostru poţi să simţi acum că nu este inconsistent ca al multor neamuri existente pe acest pământ. Noi suntem cei care deţin sângele şi genele primodiale. Cred că pot să afirm că acest lucru ne duce mai aproape de divin. Tot acest neam a populat prin roiri toată planeta şi a scris pentru întâia dată. Dar, „vai de părinţii care nu ascultă de copii”, că au trecut anii şi acest eden primordial s-a transformat în edem căci a fost invadat de fii nerecunoscători plecaţi în roiri prin lume. Un exemplu elocvent este chiar invazia romanilor care se trăgeau din acelaşi neam de pelasgi… în concluzie aceştia erau fraţi cu traco-geto-dacii (care vorbeau latina vulgara)… ce a fost acel război din 106? Nimic altceva decât un război fraticid… de atunci şi până în zilele noastre avem prostul obicei de a ne trăda conducătorii… apoi îi martirizăm sau îi ascundem într-un con obscur şi în locul acestora sărbătorim ucigaşii, criminalii, hoţii şi alte scursori… parcă am fi un neam blestemat.
ApreciazăApreciază