Naufragiat între lumi
Picături de viaţă – 5
Cosmin Ştefănescu – publicat în:
http://metamorfoze.wordpress.com/2009/09/21/picaturi-de-viată
Cu fiecare zi care trece, ca un tăvălug al timpului, am strania senzaţie că sunt naufragiat sau că plutesc în derivă pe mări tulburi inexistente…
Sunt un biet supravieţuitor pe o corabie de iluzii şi navighez fără busolă între două lumi ale lui unde şi nici-când. Acestea sunt lumea fanteziei şi lumea reală… aceasta este de fapt cruda realitate a situaţiei: faptul că mă împart… trupul şi sufletul le dau ca pe o ofrandă nemeritată lumii reale, iar mintea o am adâncită în trăirile fanteziei.
Mi-am ales un rol minuscul pentru fiecare din cele două lumi, în aşa fel încât să nu deranjez ori să fiu deranjat… Aşa am considerat că este potrivit la acea vreme… A fost greşit… Nu aveam de unde să ştiu. Am încercat. Şi totuşi mi-a fost foarte uşor în condiţiile mai sus amintite să privesc/sondez cele două lumi paralele şi să sufăr ori să mă bucur deopotrivă exact ca un naufragiat care priveşte printr-un binoclu două lumi – cea a mării, respectiv a ţărmului mult visat. Aşa trebuie să arăt eu pentru cei din jurul meu: cel ce cu un ochi plânge şi cu celălalt râde. Cred că este o adevărată vocaţie să fii visător şi să străbaţi astfel prin noianul de vicisitudini ale vieţii, căutând un sens în efemerul existenţei.
Este tulburător cât de complicată şi de capricioasă poate fi mintea. Cred că nu greşesc deloc dacă o asemuiesc cu o tânără femeie emancipată.
Am observat de multe ori că o confuzie lipsită de sens pluteşte ca un vultur peste tot ce mă înconjoară în ambele lumi…
Cosmin Stefanescu 
În materialul ăsta nu ai schimbat deloc „tonalitatea de culoare”. Scepticismul şi pesimismul „strigă în gura mare”.În fiecare frază există cel puţin o expresie sceptică:
plutesc în derivă,mări tulburi inexistente,un biet supravieţuitor,navighez fără busolă,
ofrandă nemeritată etc.
De ce „ofrandă nemeritată lumii reale”?
De ce „aşa trebuie să arăt eu pentru cei din jurul meu: cel ce cu un ochi plânge şi cu celălalt râde?
Poate că lumea reală merită această ofrandă.E lumea în care trăieşti, lumea
de care trebuie să te bucuri. E adevărat că oricât de bună ar fi, ţi-ai dori
alta şi mai bună decât ea.Dar trebuie să vezi jumătatea plină a paharului.
E imposibil să nu vezi nimic bun în lumea asta. Naufragiatul nu vede în mare nimic bun.
Este ceea ce îl ţine prizonier.O urăşte.Tu de ce urăşti lumea reală?
„Mi-am ales un rol minuscul…….”.Oare?! Oare e minuscul rolul? Oare tu ţi l-ai ales?
Care este „acea vreme”?
Visătorul nu caută un sens „în efemerul existenţei”.Visătorul nici nu conştientizează efemeritatea existenţei.Visătorul trăieşte numai în lumea fanteziei. El râde cu ambii ochi.Şi nu confundă lumile, pentru că nu vede decât una.nici tu nu le confunzi, deşi ai vrea.Ar fi trebuit să accepţi până acum lumea în care trăieşti.Ar fi trebuit să alegi din ea ceea ce e bun, să o faci tu mai bună, nu doar să-ţi imaginezi alta mai bună.
ApreciazăApreciază
Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in altii, in jurul tau! Da, e mult mai simplu sa spui „Oh, da, sunt un trist, batut de soarta! Dumnezeu imi joaca feste!” Dar cum pe lumea asta nimic nu este intamplator, cred ca fiecare minut din viata noastra este meritat cu prisosinta; contribuim la incarcatura pozitiva sau negativa a acelui minut.
ApreciazăApreciază
Imi place… Dar tot trist, tot trist. Scrie si tu ceva vesel.
ApreciazăApreciază
Violeta Mares iti recomanda sa vezi jumatatea plina a paharului…Hmmm, dar ea o vede??? nu. ea cand se simte naufragiata sare in alta barca si gata, a rezolvat problema.
felicitari!!! foarte profund…
ApreciazăApreciază