Timpul ca definiţie – poezie


Timpul ca definiţie
Cosmin Stefanescu

Escaladăm timpul
ca pe un munte
fără început și sfârșit
vrem să îl transformăm din infinit
în ceva mai palpabil și mai… finit
măsurăm timpul
îi dăm formă, culoare
apoi îl disecăm, transfigurăm
în trecut, prezent, viitor
gata… acum este accesibil
am reușit… l-am decriptat
era prea vast
și n-avea formă
prea encriptat
acum este antedatat
și se scurge dintr-o clepsidră prăfuită
sacadat.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Dana spune:

    Timpul, o inventie pur omeneasca. Hai mai bine sa fim atemporali!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.