Pax vobiscum… Cosmin Ştefănescu


Pax vobiscum…

Poem publicat în Observatorul de Toronto Canada – 8/8/2009

Vitraliu abstract
Vitraliu abstract

Ferestre de lumină
Se deschid către cuvânt
și biciuie
cu speranțe infinite viitorul
un vifor de întuneric ne apasă
stă pavăză în fața luminii
încercând să năruie totul
iar speranței
nu i-a pansat nimeni rănile
absolut niciun om
nu s-a gândit
să îi prindă în atele
aripile.

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. narcis spune:

    „speranta moare ultima!” asa se spune dar daca o sa mai fie atata rautate pe Pamant nu cred ca o sa mai existe nici macar un om sa panseze speranta…acum mai sunt cativa…printre care si tu…

    Apreciază

  2. Dana spune:

    Daca speranta ar fi avut intr-adevar aripi, cum zici tu, cred ca de mult si-ar fi luat zborul de langa noi.

    Apreciază

Lasă un răspuns la narcis Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.