Făuritorul

Meşterul a zidit eternul feminin
Ca pe un compozit de speranţă,
Iar monastirea este falnică de secole
Îmbrăcată cu un giulgiu translucid de ceaţă.

Câtă măiestrie, cât suflu şi câtă viaţă aduce
Giuvaerul care locul blestemat străluce’
Un giuvaer şlefuit, de pe care făurarul
Spre infinituri celeste şi-a purtat harul.

Din locul în care a cazut şi s-a zdrobit
A ţâşnit un izvoraş dătător de viaţă
Oamenii în acel loc fântână au zidit
Pentru pelerinaj întru’ speranţă.

Astfel, meşterul în durerea lui pustiitoare
A creat legenda Anei, cea nepieritoare
Şi a zidit cu un suspin, eternul feminin
În peretele monastirii, ca-ntr-un veritabil scrin:
“Pân’ la gleznişoare,
Pân’ la pulpişoare,
Pân’ la buzişoare,
Pân’ la ţâţişoare”…

Anunțuri

Despre Henry Cosmin Florentin Ştefănescu

Acest site este practic o imagine în oglindă a ce îmi place mai mult să fac... Voi posta atât poezii, proză cât și fotografii de oriunde am călătorit. Aș vrea să cunosc opinia tuturor celor care vizitează acest site despre munca mea. Mulțumesc anticipat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s