Brăţările dacice din aur descoperite la Sarmizegetusa Regia de o reţea de traficanţi şi „căutători de comori”- acei ticăloşi care se ocupă de braconaj arheologic- sunt adevărate vestigii ale strămoşilor noştri – traco-geto-dacii. Acestea ne vorbesc de timpuri imemoriale . Se poate spune cu certitudine despre strămoşii noştri aurari că ajunseseră la un nivel avansat în prelucrarea metalului preţios pentru acele vremuri. Descoperim aproximativ aceleaşi însemne zooantropomorfe ca şi la brăţările de argint găsite anterior şi expuse la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din oraşul Cluj Napoca.
Desenele zooantropomorfe sunt de-a dreptul fantastice şi ne vorbesc despre mitologia traco-geto-dacă şi despre credinţe precreştine de mult uitate. Nouă ne-a parvenit prea puţin datorită faptului că această ţărişoară a fost de-a lungul secolelor teatrul multor războaie care au şters mult din istoria noastră. La acestea se adaugă jaful tezaurelor de aur şi argint pe care mulţi cronicari ai vremii le-au amintit. Prin trădarea lui Bicilis – confident al regelui dac, în 106 en. romanii descoperă tezaurul lui Decebal în albia râului Sargeţia evaluat de către Jerome Carcopino la 165 500 kg aur şi 331000 kg de argint; Dio Cassius în Istoria Romană aminteşte acelaşi lucru despre comoara luată de învingătorii romani din Dacia, respectiv 165 000 kg aur pur şi dublul acestei cantităţi în argint. Plinius cel Tânăr în Epistole scrie că, după ocuparea şi jefuirea Daciei, romanii au sărbătorit o sută de zile fără întrerupere.
Putem avansa ipoteza că avem de-a face cu o scriere codificată a meşterilor artizani aurari, înscrisuri în metal preţios care făceau aceste bijuterii pentru grupările sacerdotale. Printr-o ironie a sorţii pe care nu o putea gusta decât acest neam năpăstuit, brăţările nu au putut fi descoperite de către arheologi ci de un grup de infractori infiltraţi în grupările mafiote din lumea interlopă din Hunedoara, Orăştie, Deva, Constanţa şi Bucureşti. Aceşti criminali au dispus de o hartă bine alcătuită a zonei care le-a parvenit printr-o filieră bine pusă la punct direct din vârful piramidei societăţii româneşti, de la un personaj ocultat, supranumit „Bombonel” şi acoliţii lui.
Directorul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, domnul Adrian Pescaru le-a atras în nenumărate rânduri atenţia poliţiştilor asupra jafului din Munţii Orăştiei încă din anul 1996. Cu toate acestea a fost tratat cu indiferenţă.
Povestea descoperirii acestor artefacte a depăşit graniţele ţării ajungând până în State. Asta demonstrează o filieră bine organizată, cu ramificaţii în toată lumea.
La ora actuală Guvernul a alocat sume fabuloase în operaţiunea “Brăţările dacice din aur”, în vederea recuperării acestor artefacte din S.U.A. şi din Franţa. Acum nouă din cele cincisprezece brăţări dacice – tezaur descoperit în Munţii Orăştiei – au fost aduse în ţară pe parcursul anului 2007 şi se află în patrimonial Muzeului Naţional de Istorie a României. Patru din aceste piese au fost răscumpărate cu suma de 980 000 de RON de la un colecţionar american şi aduse în ţară în luna ianuarie, iar a cincea brăţară a fost predată statului roman la 23 ianuarie de către autorităţile judiciare franceze. La o descindere a organelor abilitate, în luna iunie a fost descoperită a şasea brăţară la Baia Mare, în posesia unui hunedorean. Din Elveţia s-au adus în luna august două brăţări a căror răscumpărare a fost de 140 000 de euro, iar din State s-a adus o brăţară pentru care Ministerul Culturii şi Cultelor a alocat 60 000 de dolari.
Autenticitatea podoabelor dacice este contestată de unele persoane. De aceea ele au fost testate la Institutul de Fizică Atomică de specialişti care spun că nu pot determina decât speculativ locul de extracţie al aurului, nu şi vechimea pieselor.