TRAFIC DE ISTORIE – COSMIN STEFANESCU

Metamorfoze Medgidia Bratari dacice


Brăţările dacice din aur descoperite la Sarmizegetusa Regia de o reţea de traficanţi şi „căutători de comori”- acei ticăloşi care se ocupă de braconaj arheologic- sunt adevărate vestigii ale strămoşilor noştri – traco-geto-dacii. Acestea ne vorbesc de timpuri imemoriale . Se poate spune cu certitudine despre strămoşii noştri aurari că ajunseseră la un nivel avansat în prelucrarea metalului preţios pentru acele vremuri. Descoperim aproximativ aceleaşi însemne zooantropomorfe ca şi la brăţările de argint găsite anterior şi expuse la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din oraşul Cluj Napoca.
Desenele zooantropomorfe sunt de-a dreptul fantastice şi ne vorbesc despre mitologia traco-geto-dacă şi despre credinţe precreştine de mult uitate. Nouă ne-a parvenit prea puţin datorită faptului că această ţărişoară a fost de-a lungul secolelor teatrul multor războaie care au şters mult din istoria noastră. La acestea se adaugă jaful tezaurelor de aur şi argint pe care mulţi cronicari ai vremii le-au amintit. Prin trădarea lui Bicilis – confident al regelui dac, în 106 en. romanii descoperă tezaurul lui Decebal în albia râului Sargeţia evaluat de către Jerome Carcopino la 165 500 kg aur şi 331000 kg de argint; Dio Cassius în Istoria Romană aminteşte acelaşi lucru despre comoara luată de învingătorii romani din Dacia, respectiv 165 000 kg aur pur şi dublul acestei cantităţi în argint. Plinius cel Tânăr în Epistole scrie că, după ocuparea şi jefuirea Daciei, romanii au sărbătorit o sută de zile fără întrerupere.
Putem avansa ipoteza că avem de-a face cu o scriere codificată a meşterilor artizani aurari, înscrisuri în metal preţios care făceau aceste bijuterii pentru grupările sacerdotale. Printr-o ironie a sorţii pe care nu o putea gusta decât acest neam năpăstuit, brăţările nu au putut fi descoperite de către arheologi ci de un grup de infractori infiltraţi în grupările mafiote din lumea interlopă din Hunedoara, Orăştie, Deva, Constanţa şi Bucureşti. Aceşti criminali au dispus de o hartă bine alcătuită a zonei care le-a parvenit printr-o filieră bine pusă la punct direct din vârful piramidei societăţii româneşti, de la un personaj ocultat, supranumit „Bombonel” şi acoliţii lui.
Directorul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, domnul Adrian Pescaru le-a atras în nenumărate rânduri atenţia poliţiştilor asupra jafului din Munţii Orăştiei încă din anul 1996. Cu toate acestea a fost tratat cu indiferenţă.
Povestea descoperirii acestor artefacte a depăşit graniţele ţării ajungând până în State. Asta demonstrează o filieră bine organizată, cu ramificaţii în toată lumea.
La ora actuală Guvernul a alocat sume fabuloase în operaţiunea “Brăţările dacice din aur”, în vederea recuperării acestor artefacte din S.U.A. şi din Franţa. Acum nouă din cele cincisprezece brăţări dacice – tezaur descoperit în Munţii Orăştiei – au fost aduse în ţară pe parcursul anului 2007 şi se află în patrimonial Muzeului Naţional de Istorie a României. Patru din aceste piese au fost răscumpărate cu suma de 980 000 de RON de la un colecţionar american şi aduse în ţară în luna ianuarie, iar a cincea brăţară a fost predată statului roman la 23 ianuarie de către autorităţile judiciare franceze. La o descindere a organelor abilitate, în luna iunie a fost descoperită a şasea brăţară la Baia Mare, în posesia unui hunedorean. Din Elveţia s-au adus în luna august două brăţări a căror răscumpărare a fost de 140 000 de euro, iar din State s-a adus o brăţară pentru care Ministerul Culturii şi Cultelor a alocat 60 000 de dolari.
Autenticitatea podoabelor dacice este contestată de unele persoane. De aceea ele au fost testate la Institutul de Fizică Atomică de specialişti care spun că nu pot determina decât speculativ locul de extracţie al aurului, nu şi vechimea pieselor.

UN SCANDAL CONTINUU – Cosmin Stefanescu

UN SCANDAL CONTINUU – Cosmin Stefanescu

,,Ocultarea istoriei neamului”

Articol preluat de pe blogul:

http://studiidacologice.com/2008/05/10/cosmin-stefanescu-ocultarea-istoriei-neamului/

O serie impresionantă de artefacte a fost catalogată, fără să fie cercetată în prealabil, ca fiind falsuri fără valoare istorică. Astfel mintenaş au fost fabricaţi câţiva ţapi ispăşitori pentru a ascunde adevărul falsificării sau furtului acestor aşa zise… făcături. Mistificarea unor date s-a făcut în cazul tăbliţelor de la Sinaia şi în multe altele. Mai mult, acestea fiind catalogate drept falsuri, au fost vitregite de şansa de a fi văzute expuse la muzeu dar au fost depozitate/aruncate de-a valma în subsolul Muzeului Naţional de Arheologie din Bucureşti în nişte coşuri de nuiele timp îndelungat. În momentul de faţă există două tabere: -Unii care încearcă să discrediteze piesele cum ar fi în Proiectul Limbilor Thraco-Daco-Moesiene – un site al lingvistului Sorin Olteanu în care acesta conchide că tăbliţele sunt falsuri fără să le studieze atent . -Un alt grup încearcă să dezgroape adevărul ascuns în întunericul istoriei. Aceştia sunt Dr.Săvescu, preşedintele „Societăţii Dacia Revival Internaţional”,Dan Romalo cu remarcabila carte „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Adrian Bucurescu în „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, Dumitru Manolache cu „Tezaurul dacic de la Sinaia”.
Dacă dorim să găsim informaţii despre aceste piese le putem căuta pe site-ul lingvistei Aurora Peţan http://bibliotheca-dacica.ro , în care aceasta susţine autenticitatea artefactelor. Dintre contestatari s-au ridicat voci în decursul timpului care au afirmat că autorii „falsurilor” ar putea fi Bogdan Petriceicu Haşdeu sau Nicolae Densuşianu, etc.
Regele Carol I, în 1875 a reuşit să schimbe un teren din Bucureşti pentru un teren din Poiana Văcăriei care aparţinea Mânăstirii Sinaia, teren unde aveau să apară în timp Castelele Peleş şi Pelişor. Se pare că la momentul începerii excavaţiilor pentru construirea Peleşului s-au descoperit numeroase piese din aur inscripţionate în relief într-o limbă total necunoscută. După ce i s-au făcut copii în plumb, tezaurul a fost topit la comanda lui Carol I şi transformat în fonduri necesare finalizării construcţiei. Pe replicile pieselor de tezaur există imagini în clar ale cetăţii dacice Sarmizegetusa Regia lucru care la vremea respectivă (anul 1879) era chiar imposibil dacă am ţine cont de cei care le consideră falsuri deoarece aceasta nu fusese încă descoperită. Descoperirea acestui templu dacic cât şi dezvelirea lui avea să se petreacă mult mai târziu, mai precis la finele anilor ’50 de către arheologul I.H. Crişan. Tot pe aceste tăbliţe mult contestate mai apar imgini ale vechilor daci, scrieri încifrate şi chiar Şarpele Tomitan nedescoperit în acele vremuri. De aici nu putem trage decât o concluzie şi aceasta este că există anumite facţiuni care nu urmăresc decât interese meschine şi nu doresc să se cunoască adevărurile conţinute de aceste tăbliţe. Din motivele pe care le-am enunţat mai sus, tezaurul de la Sinaia nu numai că nu a fost studiat, înregistrat, inventariat timp de o sută de ani, dar a mai fost şi prădat până când nu au mai rămas decât câteva piese. Mă întreb aşa, într-o doară, dacă tot au considerat aceste artefacte nişte falsuri ordinare de ce acei muzeografi care erau plătiţi să le protejeze „au avut grijă” să le valorifice în întreaga lume.

Pseudo – muzică

PSEUDO – MUZICĂ

Abandonaţi în aste vremuri

Unde renumele este ocară

Se născură tineri trubaduri

Să cânte romanţe prin ţară.


Se  învineţiră grav proştii

Ascultând cu greu balade

Voiau repejor manele boşii

Nu s-asculte doine fade.


Astfel vremurile născură

Rapsozi– manelişti o droaie

Plagiatori de anvergură

Ciuperci ivite după ploaie.


Mai nou, au apărut osanale

Aduse “jeep-ului”cel nou

Cântă oameni de valoare

Despre maşina unui bou.


Lumea înnebuneşte ascultând

Pseudo- muzica e la înălţime

Nu mai auzi doinele vrăjind

Pe români, ca în vechime.


Ce greu îmi este să înţeleg

Ce se întâmplă cu ăst’ neam

Care s-a luptat să fie întreg

Şi nu prea este-ntreg neam

Îndoctrinare demascata – Cosmin Ştefanescu

ÎNDOCTRINARE DEMASCATĂ

Prefăcuţilor!… de ce ne-aţi ştirbit gloria,

Şi ne-aţi inventat din neant istoria?

Ce interese meschine v-au îndemnat

Să înfăptuiţi aşa un mare păcat!…


Ne-aţi spus că nu suntem nimic în esenţă

Că istoria noastră, clar, este o găselniţă

Şi…aţi scuipat cu osârdie în veac

Pe numele sfânt de traco–geto-dac.


Aţi mai zăbovit să mai cugetaţi o vreme

Şi dintr-o burtă flască şi cu noi teme

Ne-aţi renăscut dintr-o fantasmă istoria

Şi cu mesaje subliminale ne-aţi spălat memoria.


Această îndoctrinare a apărut din rea voinţă

Avorton al urii fără seamăn  ce vă animă

Sunteţi conştiinţa bolii crâncene care vă macină

Un biet cui ce ne jenează şi scrijeleşte în surdină.


Chiar dacă ne-aţi terfelit legendele

Ne-au mai rămas în inimi miturile

Şi sufletul acela de geto-dac osândit

Să-şi ducă crucea în spate la nesfârşit.


Doamne!… te conjur, ajută-l pe neamul meu

Să se lupte aprig pentru adevăr mereu

Iar inima să-i fie veşnic ca o carte deschisă

Pentru viitorime să rămână pururea lecţie scrisă.