Zilele trecute am fost pentru prima dată să vizitez vulcanii noroioși. Nu pot să spun decât că este o zonă mirifică, plină de visare, un loc unde poți să te pierzi… un loc minunat din România. Nu am să mă mai întind la vorbă… am să vă las pe dumneavoastră să priviți aceste fotografii și să comentați.
Trăim în vremuri obscure dirijate în această direcție de oameni obscuri. Meritul, munca, valoarea nu mai au loc în mintea ori în casele noastre. Sunt mulți cei care efectiv nu le mai pot tolera… am fost educați, respectiv, reeducați în sensul acesta. Setea de cunoaștere nu mai este o prerogativă a vieții pentru unii, nu mai este de “bon ton”. Nu întotdeauna schimbările aduc ceva bun, acest amănunt îl cunoaștem toți…, de pildă, noi: am fugit de comunism… de epoca de aur și am trecut direct la consumism, subcultură, inconștiență, manele și telenovele într-o epocă a marelui nimic. Ne aflăm în pragul unor schimbări radicale și trecem ciclic din epoca fierului în cea a bronzului apoi ne trezim direct în epoca de piatră. Falsul, uzul de fals, injustiția, răutatea, înșelăciunea sunt acum primatele acestui nou început, sunt liantul care ne-a adus aici și acum în pragul anihilării noastre, în poarta unui eșec lamentabil. Constructorii acestor vremuri sunt oameni fără scrupule, care ne vând oricui plătește mai bine, firește că, Iuda Mijlocitorul trebuie să primească un comision gras. Acești trădători de neam pleacă apoi acasă fără niciun regret și sunt fericiți că au pus și ei umărul la denaturarea lucrurilor, la vânzarea noastră en gros și en detail. Am devenit, în această perioadă a libertăților, o țară de oameni patetici, placizi, iar îndobitocirea noastră continuă… Suntem prinși în mrejele unui coșmar din care nu reușim să ne mai trezim dar nici nu încercăm, de parcă ne complacem ca și cum ni s-ar fi alterat simțul realității și ni s-a lichefiat voința de a lupta, de a ne apăra drepturile. Obscurantismul îngemănat cu reaua voință au lovit mai întâi în generațiile tinere, pe care le-au deposedat de un învățământ decent, le-au dezbrăcat de inhibiții și le-au hrănit cu manele și telenovele, astfel s-a născut și a crescut subcultura, limbajul suburban și impostura. Învățământul în aste’ vremuri a devenit o spoială, un simulacru a ceea ce ar fi trebuit să fie. Cuvintele acum sunt prea sărace pentru a putea să spună totul. Epoca în care trăim este în plină schimbare, aproape cameleonică, deoarece am început să scoatem pe bandă rulantă din oameni fără valoare, doctori, profesori, avocați, judecători etc… îi scoatem dintr-un alambic alchimic al imposturii și îi punem în poziții cheie… îi așezăm în fotolii înalte pe care nu le merită și nimeni nu se întreabă: cum este posibil așa ceva?… „Studenții de carton” au plătit „șpăgi” grase la școli particulare (apărute precum ciupercile după ploaie), apoi au mituit profesori universitari și secretare fără scrupule, fără să fi călcat vreodată pe la cursuri, laboratoare, după caz. Acești „studenți de carton” și-au cumpărat o diplomă ori mai multe, făcute pe genunchi, că tot este în vogă și în momentul terminus li s-a deschis efectiv viitorul și au ajuns în diverse poziții cheie. Dacă încerci să scuturi un astfel de „element” descoperi că nu are nimic de oferit, nu are măcar un bagaj minim de cunoștințe ori un limbaj format, elevat căci este un retard, iar prostia care îl „animă” a fost dusă la un alt nivel, încât treptat, treptat vom ajunge să o confundăm cu inteligența.
Acum, nu mai avem aspirații, țeluri, idealuri, vise căci am lăsat totul pe seama curentului subliminal al celor care se ocupă de obscurantizm… Am fost învățați în timp să lâncezim. Ne place comoditatea, ne inspiră să nu facem nimic și astfel am fost prinși în mrejele sforarilor subliminali și am devenit un soi de „legume”, am devenit exact ce s-a dorit de la noi… Am fost îndobitociți deliberat, intoxicați cu mesaje subliminale care ne parvin din toată mass-media prin filme de proastă factură (telenovele), muzică de proastă calitate (manele și derivatele sale), emisiuni interactive care nu ne învață nimic. Tot din mass-media face parte și internetul care deși are o mulțime de părți bune, sistema obscurantistă ne-a dirijat să îi căutăm latura negativă și să o explorăm, să navigăm în direcția proastă ca și cum nu era deajuns că învățământul a fost denaturat sistematic de la o zi la alta, an după an, până ce nu a mai rămas absolut nimic. Reformatorii învățământului au fost și sunt niște scelerați subordonați direcți ai școlilor masonice surată bună a curentului obscurantist. În decursul ultimilor ani „căpușele” acestui sistem de îndobitocire în masă au dat dovadă de determinare la comandă în a distruge sisteme de valori și astfel de ceva vreme învățământul românesc scoate numai rebuturi pe bandă rulantă. Țara este în declin și nimănui nu îi mai pasă. Sistemul sanitar a devenit zona tuturor „șpăgarilor”. În ultimii ani au fost scoși la „imprimerie” medici cu diplome fabricate, lucrări de licență cumpărate ori furate în grabă de pe internet ori de aiurea, iar plagiatul a devenit cu timpul o modă a sistemului după care au fost amestecați cu adevărații medici din generațiile anterioare. Acum avem medici slab pregătiți, prost remunerați așa că acești oameni recurg la tot felul de modalități de „rotunjire” a veniturilor. Mita în această țară a devenit „sport național” și a atins cote alarmante. Acum medicilor, cu siguranță, nu le mai pasă de jurământul lui Hipocrat… doar bani și iarăși bani. Atât!
Totul a fost denaturat, orice ar fi reprezentat pilonii ori piatra unghiulară a unei societăți moderne a fost demontat, mistificat, deliberat denaturat, falsificat și întors grotesc cu susul în jos. Nimeni nu se mai consideră suficient de determinat ca să demaște impostura. Preferăm să ne zbatem într-un spirit de turmă de parcă peste noapte ni s-ar fi făcut operații pe creier și ni s-a grefat ADN de oaie (becalian) apoi înghițim în sec și ne privim salarile ori pensiile diminuate, suntem deposedați zi după zi de către oameni care se îmbogățesc de la o zi la alta, de oameni făr’ de Dumnezeu.
Acum am ajuns să trăim în întuneric, călătorim prin viață dirijați fin, subtil, subliminal de oameni ieftini, fără suflet ori scrupule către noaptea minții… noaptea vieții noastre… călătorim ceas de ceas, către marele NIMIC.
Ce credeți?!!!… Pașii ne poartă zi după zi în vreo direcție anume?… Avem o țintă, un țel ori, este, undeva la zenit, vreun punct terminus?
Suntem ființe logice, chiar dacă de cele mai multe ori ne ghidăm pașii într-o manieră ilogică. Suntem raționali, iar viața ne este împănată de raționamente învățate, asimilate în sălile de curs ori, acasă, în sânul familiei. Cine poate să ne spună dacă aceste raționamente fabricate, studiate, inventate de alte persoane, în alte vremuri, locuri și în alte conjuncturi, le putem pune și noi în aplicare în terțe situații? Nimeni nu poate să ne spună cu certitudine aceste lucruri!… deoarece descoperirile, invențiile acestor oameni, au fost bătute în cuie, precum Mântuitorul nostru, Isus Cristos, pe Dealul Căpățânii.
Așadar, noi nu trebuie să mai gândim, deoarece au făcut alții acest lucru pentru noi. Nu trebuie să ne mai uităm în jurul nostru, pentru că, iarăși, alți oameni au făcut-o cu multă vreme înainte. Între timp noi rămânem blocați într-o buclă atemporală, în care nu ne găsim locul, pentru că am venit pe astă’ lume mult prea târziu și nu ne rămâne altceva de făcut decât să vegetăm și să ne degradăm treptat în promiscuitate.
Cred că suntem un fel de copii după alte copii. Urmărim pașii unor oameni, care s-au stins demult, care au inventat tot ce era de inventat, au descoperit absolut tot ce era de descoperit și au creat studii profunde ale gândirii, pe care noi trebuie să le urmăm întocmai, chiar dacă, de multe ori, nu se aplică în diferite situații ori ne displac în complexitatea lor, pentru că avem o altfel de viziune. Cumva, nu știu cum, suntem prinși, într-o capcană, de către înaintașii noștri, acei care au văzut, inventat, inventariat, numit tot – sărmanii de noi… suntem efectiv blocați în mrejele trecutului, prinși în pânze de păianjen, țesute cu mult timp în urmă, hălăduind pe căi neştiute. Ne-am trezit la viață, și, am descoperit că suntem pierduți în încrengături, de idei de eoni enunțate, care se aplică ori nu…, biete muște paralizate într-un carusel, care, se învârte fără să se oprească până la sfârșitul timpului…, timp pe care și l-au imaginat alți oameni în vechime, iar noi îl măsurăm pentru ei și pentru noi, în același fel, sperând ca și ei, că suntem nemuritori, pentru că ne-am agățat de o secvență de timp.
Un tumult de informații ne-a parvenit din trecut, iar în prezent aproape că nu mai este nimic de făcut căci, s-a inventat, spus ori gândit totul. Acum, mai apar răzleț, inovații, idei ori invenții ale înaintașilor noștri aruncate într-un alambic alchimic al prezentului și transformate în ceva nou, nemaivăzut.
Trăim într-o lume care, deliberat, bate pasul pe loc…, facem mașini, pe care le-au inventat alții, ne croim îmbrăcămintea după cum o făceau cei din trecut, calculăm totul, cu intrumente lăsate de înaintași, și ne clădim viitorul după niște tipare prestabilite.
Cum am mai spus anterior, toate acele invenții ori studii din vechime au fost înmagazinate, omologate, îndosariate, înregistrate, înseriate în decursul eonilor…. Noi cei din prezent nu am făcut altceva…, doar am strâns toate acestea într-un loc și apoi le-am răspândit pe tot mapamondul, iar acum nu facem decât să ștergem praful de pe vrafuri de op-uri și încercăm să înțelegem ce mecanism a dus la apariția atâtor minuni.
Cu toate acestea, noi rămânem sclavii unui sistem inventat de alții pentru ei și pentru viitorime, care, de cele mai multe ori nu se poate pune în aplicare ori prezintă lacune care așteaptă să fie descoperite.
Acum călătorim, de la un cap la celălalt al lumii, datorită unor oameni, care au visat la acest lucru. Mulți dintre aceștia nu au apucat niciodată să-și vadă visul cu ochii niciodată.
Zburăm, precum păsările, pe tot mapamondul ori în spațiu, lucruri care sunt posibile doar datorită unor minți strălucite precum: inventatorul helicopterului – Leonardo Da Vinci, inventatorul motorului cu reacție – Henri Coandă, inventatorul rachetei în cinci trepte – Conrad Rudolf Haas, ori a scriitorului de literatură științifico-fantastică – Jules Verne. Ne-au rămas o multitudine de piese de puzzle din „Profețiile” ori „Centuriile” împărțite în o sută de catrene, scrise de vizionarul Nostradamus (Michel de Nostredame – faimos medic, cabalist și farmacist francez), care a reușit să vadă clar părți din viitor, iar acest lucru ni l-a împărtășit criptic și nouă. Acest vizionar a lăsat viitorimii o temă imperios necesară – decodarea noțiunilor oculte aflate în lucrările sale, pentru a ști ce ne mai rezervă viitorul. Ideal ar fi să ne trezim și să ieșim din plasa țesută de înaintași de-a lungul timpului și să mergem mai departe. Având în vedere că o bună parte din invențiile înaintașilor au fost făcute pentru a face rău și încă mai aduc durere, ar fi bine, dacă noi generația care încă vegetează, să dăm frâu imaginației și să inventăm o lume mai bună pentru generațiile următoare.
Vitruvian Man by Leonardo da Vinci, Galleria dell’ Accademia, Venice (1485-90) (Photo credit: Wikipedia)
Văzduhul și codrul răsună. Aud ades tânguiri amare, Natura vuiește nervos, acompaniată de bătrâna mare,
Glia strămoșească stă la sfat cu cerul, râurile și vântul;
Le simt cu toată ființa cântul sideral, le aud cuvântul:
”Unde s-au stins mai marii domni de pe acest plai? Unde sunt voievozii: Mircea, Vlad, Ștefan, Mihai? Întoarcă-ni-se principii din eoni încărcați de istorie, Să împle iarăși inima și suflul românesc de glorie.
Unde sunt: Burebista, Decebal, Deceneu, sacerdoții bătrâni? Să vină dară din istorie și să redevină ei ocrotitori-stăpâni, Ai unor locuri minunate cum nu găsești niciunde pe pământ - Loc de legendă ce ne-mbracă inima-n petale ca un veșmânt.
Să-l căutăm pe Zeul nostru ocrotitor: Zamolxe din Kogaion. Cu siguranță îl vom regăsi în fiecare dintre noi, în fiecare Ion - Stâlp sacru al vremurilor tumultoase ce-au fost și or să vie, Pentru încă o zi, o lună, un an, un deceniu, un secol ori o mie.
Cu ei să pornim așadar, prin minunatele noastre ținuturi, Prin codri seculari încărcăți de legende, balade și mituri. Să stăbatem eternitatea, ca și cum am fi frați cu Timpul Să îi repunem în Panteonul istoric. Ei reprezintă stâlpul…
Ei sunt piatra de temelie a tot ce reprezintă neamul românesc: Balada Miorița, Cântul, Cuvântul, Doina – tot ce este strămoșesc. Ei sunt chintesența sufletului din Moldova, Oltenia, Hardeal… Același dulce grai. Vorbim românește oriunde în acest areal.”
Vajnici și temuți am fost, nu ne-am plecat la nicio poartă,
Dușmanii se străduie să ne transforme istoria în una moartă;
Au distrus și ascuns la Vatican documentele din acele vremuri
Despre noi au spus că am umblat neîncetat hai-hui, pe drumuri.
Acești trădători de neam ne-au alterat identitatea națională
Și ne învățăm greșit odraslele, istoria neamului nost’ în școală,
Ne-au mutilat sistematic obiceiurile strămoșești, apoi istoria;
Au făcut tot posibilul să ne denigreze și să ne estompeze gloria.
Furtunile de evenimente ne-au marcat ori ne-au schimbat!
Să ne trezim cu toții!… Căci vom avea multe greutăți de îndurat
Dintr-un neam mândru și vajnic, iubitor de dreptate și glie,
Am devenit sclavi pe pământurile noastre… Biată Românie!
Dominația celor răi trebuie să se sfârșească ACUM în România!
Aroganții și limbuții să nu mai deie legi… Înghiți-i-ar curând glia!
Să plece! Noi nu îi mai vrem!… Poate sunt alții care să îi suporte
Ducă-se pe pustii de uitare veșnică, aceste diavolești cohorte!
Trebuie să ne trezim! Nu avem nevoie de ajutor din străinătate,
Nu ne-a sărit nimeni în ajutor de secole, din întreaga creștinătate,
Nu în străini trebuie să ne punem noi ACUM speranțele și nădejdea;
Românii au înfruntat de eoni tenace și temerari singuri primejdia.
I-am lăsat pe intruși să ne îngrădească și să ne zidească speranța…
Generațiilor viitoare le lăsăm moștenire sărăcia și le-am zăvorât viața
Într-o temniță de chinuri înfiorătoare – melanj de tristețe. Drept urmare,
Dacă nu ne vom trezi cât mai curând cu putință, speranța noastră moare!
Au apărut mulți trădători îndrăgostiți de arginți străini;
Mai bine nu s-ar mai fi născut acești primejdioși câini!
Le-am permis, mai mult îi mai și hrănim pe mizerabili;
Avem tendința să fim blânzi cu leprele. Suntem onorabili.
S-au ascuns prin lume cei care cântă osanale străinilor – câni nevrednici
Sug seva acestei țări și vând aurul nepoților noștri – acești nenorociți venetici!
Acestora le-am permis multe și au ajuns să conducă și să deie sfaturi și legi;
Se cred pe aste pământuri sacre, pline de credință de prea multă vreme regi.
Suntem primitori și i-am acceptat fără de știre…
Între timp, aceștia au creat o adevărată oștire.
Nelegiuiții acum mutilează minunata noastră țară;
Sunt puși pe fapte mărețe… Ei vor ca ea să piară!
Nu mai avem unde să ne ducem ori să fugim
Plecăm cu toții pe meleguri străine, să trudim.
În țara noastră spunea cineva: „Să trăiți bine!”
Am fost mințiți și altă dată, el a mințit și ține.
Odată întorși, principii noștri vor schimba în bine România!
Vom reveni la vechile obiceiuri si se va sfârși pe dată agonia!
O să îndreptăm lucrurile. Să fie cum era pe vremuri, înainte!
Neamul românilor va învăța iarăși despre onoare și cinste!
Suntem națiunea care a scris pentru întîia oară! Noi suntem ISTORIA!
Au scris în trecut dușmanii despre traci și cum și-au câștigat în războaie gloria.
Neamuri nenumărate au vorbit și respectat legenda viteazului călăreț trac,
Doar cei numiți azi istorici ai României moderne servesc altor interese și tac.
Nu suntem colonia nimănui, nici de vânzare! Suntem traco-geto-daci!
Românii-s de sine stătători, nu veniți din neștiut. Suntem veșnic d-aci
Nu mai vrem aici și acum demnitari hoțomani, și nici promisiuni deșarte,
Nici vorbe de duh scoase de conducători retarzi, neștiutori de carte!
În aste vremuri tulburi să vină dară, iarăși Vlad Țepeș – domn în astă țară -,
Să schimbe în bine rânduiala acestor locuri, care ne-au devenit povară,
Să-i judece pe cei care conduc prin minciună românii la disperare și sărăcie,
Căci fură ca-n codru și fac imperii din nimic, ridicând moșie după moșie.
N-avem nevoie să împrumutăm obiceiuri de la oameni fără istorie!
Avem tradiții străvechi, minunate, din vremuri încărcate de glorie;
Avem iubirea de neam și amintirile veacurilor din vechime drept scut -
Din vremi în care apăram expansiunea otomană în Europa – în trecut.
Acum, ni se cere să facem sluj unei Europe, care fără noi nu ar fi existat!
Musulmanii ar fi avut pașalâcuri de ieniceri și spahii în oricare pricipat…
Au uitat pesemne cum i-am păzit de urgia semilunei cea turcească…
Sunt mereu pretențioși cu națiunea română; Ei vor să ne umilească!
Geambași ai viitorului nostru, voi vindeți străinilor uraniul, aurul și cuprul;
Oferiți pe nimic fabrici și uzine și i-ați schilodit țărișoarei noastre trupul!
De frații români din Basarabia și Timoc nu vreți să auziți?… Nu vă pasă!
V-ați înhăitat cu hoți internaționali, le faceți pe meleagurile noastre casă.
Datoria istorică a celor care ne privesc strâmb, nu încercați să o recuperați;
Nu faceți românilor dreptate, căci v-ați înghesuit la ciolan, doar ca să furați!
Dacă nu sunteți capabili să faceți ceva pentru țara noastră, dați-vă la o parte!
Să vină oameni drepți, iubitori ai acestor meleaguri. Români – știutori de carte.
Nu avem nevoie de avioane și scuturi antirachetă care au ruginit un secol la alții
În acest caz, avem credința drept scut. Nu cred că acești excroci ne sunt aliații
Sunt doar persoane care doresc să subjuge prin minciuni subliminale planeta
Au planuri în planuri și jocuri catastrofice și de urzeli diabolice le este plină paleta.
Ar mai fi o problemă spinoasă. Cea a tezaurului nostru aflat la ruși
Cum rezolvați această problemă ascunzându-vă lași după uși?
Făcând temenele și sărutând clanțe nu rezolvați problemele de stat
Lăsați-i așadar acum pe bătrânii din vechime să se așeze la sfat.
Ați ucis istoria acestui neam și sunteți mândri de acestă realizare
Visele românilor le-ați aruncat cu zarurile pierzaniei în zare
Vă jucați zilnic rolul vostru de slugoi ai unor neamuri fără istorie
Care voiesc ca prin distrugerea noastră să se umple de glorie.
Ne-ați luat totul în decursul timpului!… Stirpea trădătorului Bicilis nu s-a stins!
Iude vechi și noi i-au întinat memoria lui Eminescu, crezând că l-au învins,
Dar au rămas adevărurile ilustrate de acesta prin patriotism românesc scris;
El este chintesența neamului românesc, motiv pentru care voi l-ați ucis!
Redacţia revistei METAMORFOZE din Medgidia organizează concursul de creaţie literară ARIPI DE DOR, ediţia a VII-a, 2012.
La concurs, pot participa elevi şi studenţi, la secţiunea poezie.
De data aceasta, în concurs sunt admise numai poezii de atitudine, precum şi poezii ce au ca temă marea.
Concurenţii care nu se încadrează în aceste cerinţe vor fi descalificaţi. Doritorii, pot trimite grupaje de 10 poezii, în trei exemplare (tehnoredactate în word, font ARIAL 12), pe adresa redacţiei:
Lucrările vor fi semnate cu un moto, care se va regăsi pe Fişa de concurs a participantului. Aici, vor fi trecute datele personale (nume, prenume, adresa, data naşterii, şcoala sau facultatea unde activează, număr de telefon şi adresa de mail), eventualele premii la alte concursuri literare, colaborări la reviste literare.
Lucrările şi plicul ce conţine CV-ul, vor fi introduse în alt plic, acesta fiind expediat pe adresa menţionată, până pe data de 30 martie 2012 (data poştei).
Pe plicul mare se va menţiona: PENTRU CONCURSUL LITERAR « ARIPI DE DOR ». Plicurile sosite după această dată nu intră în atenţia juriului! Preşedintele juriului este scriitorul Ov. Dunăreanu, membru al Filialei DOBROGEA a USR.
Câştigătorii vor fi anunţaţi în timp util, spre a participa la festivitatea de premiere, ce va avea loc în cadrul SERBĂRILOR METAMORFOZE, în ultima sâmbătă a lunii mai (sau, după caz, în prima, din luna iunie) 2012.
Sponsorul revistei atribuie Premiul de excelenţă – ION FAITER. Data exactă a festivităţii şi locaţia vor fi anunţate în timp util.
